“Dacă un copil atinge un nivel potrivit de lectură până în clasa a treia, atunci șansele lui de a absolvi liceul sunt mult mai mari. Dar unii copii nu-și permit să aibă cărţi acasă, iar asta nu e deloc drept pentru ei. Așa că oferindu-le cărţi, le dăm șansa de care au nevoie.” – Harper, 12 ani.

Nu o spune un adult, ci o fetiţă de 12 ani, care a început acest proiect împreună cu sora ei (11 ani), în urmă cu 3 ani – în 2013. 

Părinţii habar nu aveau atunci că susţinând ideea fiicelor lor vor contribui la creșterea unui adevărat ONG – care până în prezent va fi redirecţionat peste 34.000 de cărţi către copii defavorizaţi.

Harper-Maggie_Action

Așa că vă propunem un experiment:

ASCULTAŢI-VĂ COPIII, apoi fiţi alături de ei – așa cum au făcut acești părinţi atunci când fetiţele lor au născocit proiectul “Books and a blanket” (“Cărţi și o pătură”).

EXPERIMENT:
Ascultă-ţi copilul!

METODA EXPEPRIMENTULUI:
Ascultă-i ideile și vezi cum îl poţi ajuta să le pună în practică.

REZULTATUL EXPERIMENTULUI:
Poate fi o încercare din care rămâneţi doar cu multe învăţături sau poate ajunge mai departe decât aţi crezut la început. Cum e cazul acestei familii:

Maggie și Harper aveau 7, repestectiv 9 ani când au realizat că nu toţi copiii au aceleași șanse de a crește armonios. Îndrăgostite fiind de lectură și înţelegând nevoia reală de acces la cărţi, cele două fetiţe au hotărât să schimbe ceva. Și au început să adune cărţi – pentru a le oferi mai departe. Dar nu așa oricum, ci împachetate frumos, alături de o păturică, într-o cutie care a devenit simbolul proiectului “Books and a blanket”.

7knKx28p (1)

Au vrut să promoveze literatura și bunăstarea, pentru că erau convinse de un lucru: copiii au nevoie de educaţia pe care cărţile le-o oferă. Mai ales cei dafavorizaţi, care pornesc cu un dezavantaj încă din primii ani de școală.

După trei ani de activitate, în care părinţii au fost alături de ele, peste 34.000 de cărţi au ajuns la copii. Iar pentru ca acest lucru să fie posibil, familia a fost exemplar de unită și, mai ales, organizată – pentru că diviziunea muncii a fost foarte bine pusă la punct… Fiecare membru al echipei | familiei a avut responsabilităţile lui (așa cum ne povestește mama fetiţelor, Melissa):

Habar n-aveam atunci (în 2013) că se va ajunge atât de departe – la o organizaţie non-profit cu atât de multe acţiuni și un impact atât de mare… La apariţii media și discursuri publice. Harper (sora mai mare) ţine toate întâlnirile cu voluntarii și îi coordonează, iar Maggie (mezina) scrie mesajele de mulţumire, curăţă și trimite mai departe cărţile.

– Melissa, mama fetelor

Tatăl se ocupă de website, în vreme ce mama a contribuit din plin cu planuri administrative – pentru o implementare cât mai eficientă.

Copiii sunt deosebit de empatici…

Și mai presus de orice, sunt deosebit de inspiraţi – mintea lor liberă născocind idei pe care ar fi bine (atât pentru ei cât și pentru cei din jur) să le băgăm în seamă – să le ascultăm și să ne gândim cum le putem susţine. Astfel de proiecte personale, care pot ajunge proiecte de familie sunt adevărate lecţii de viaţă pentru copii (chiar dacă poate nu toate vor avea succesul dorit). Iar dacă proiectul mai și capătă amploare, aducând rezultate, atunci misiunea este mai mult decât îndeplinită.

dreams-1265323_1920Iar frumuseţea acestei idei este inspiraţia în sine… 

Obiceiul de a citi pe o pătură în aer liber e numai bun de împrumutat. Se alege o păturică, se aleg câteva cărţi, se găsește un loc pe iarbă și se lasă mintea să zburde printre pagini. Multe zile libere pot fi petrecute astfel.

 

 

Comentarii via facebook

comments

SHARE
Previous articleNOPŢI PRIN UNIVERS
Next articleCU MÂINILE CURATE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here