RUGBY TAG CÂȘTIGĂ TEREN ȘCOLAR

Pânǎ pe 29 martie nici nu știam că există rugby-tag. Noroc că s-a ivit ocazia. Asociația Galaxia Sport și Federația Română de Rugby au organizat Cupa de Primăvară, iar Cavit Junior a fost invitat să ia parte la eveniment.

Când am ajuns pe stadionul Arcul de Triumf, care găzduiește Federația Română de Rugby, am găsit aproximativ 300 de elevi (din clasele primare, gimnaziale și liceale), care practică acest sport la ora de educație fizică. Copiii reprezentau 11  școli din Bucuresti, Brașov și Prahova. Ce i-a adus aici? Cupa de Primavară la rugby tag și dorința de a promova acest sport în rândul celor care încă nu îi cunosc frumusețea. Și adevărul este că a fost o revelație să vezi copii (evident) plini de energie, alergând încontinuu, pasând activ mingea ovală și strigând cât îi ținea suflarea, indiferent dacă erau în teren sau dacă se antrenau pe marginea lui.

Am văzut în același timp, pe mai multe terenuri, mai multe echipe, mai multe jocuri. Să tot urmărești cu privirea din stânga în dreapta, de la o competiție la alta și să tragi concluzii.

Concluzia 1:  Regulile unui joc frumos

După câteva minute bune, deja ne-am deprins cu regulile jocului. Contactul fizic este interzis. Inițial, ştiind jocul de Rugby, credeam că și această versiune este cam dură pentru cei mici. Nici vorbă. Am observat imediat că echipamentul copiilor este dotat cu două curele-tag, care atârnă în laterale. Cel care are mingea și încearcă să înscrie trebuie “dezactivat” nu prin contact fizic ci prin simpla “ciupire” a unuia dintre tag-urile pe care le poartă. Jucătorul care ramâne fără curea trebuie să paseze imediat, altfel pierde posesia mingii. Deci violența nu își are locul în acest joc. Iar dinamica lui ne-a tinut pe toți atenți secundă cu secundă, prin pase rapide și multitudinea de dribbling-uri reușite de jucători pricepuți și plini de energie.

Concluzia 2: Un joc gandit să nu fie periculos

Sa fim realiști! Absolut orice sport implică niște riscuri. Copiii mai cad, se mai lovesc. Tocmai de aceea echipamentul este dotat cu unele accesorii de protecție. Ȋn cazul de față se juca pe gazon, însă acest sport  este prietenos cu pe orice fel de teren (iarbă, nisip, pietriș, bitum, parchet), motiv pentru care este foarte potrivit la orele de educație fizică din școli – unde terenurile sunt diverse.
Asa cum am spus, contactul fizic este interzis, jucătorul care are mingea fiind “vânat” doar pentru a i se “fura” unul dintre tag-uri. Copii au mai căzut, părinți s-au mai speriat, însă aceste riscuri există în orice joc sportiv.

Concluzia 3: Un joc “Frumooooos!”

Pe marginea ternurilor, părinții celor prezenți urmăreau meciurile (care durează 8-10 minute) la fel de activ ca și jocul copiilor. “Fuuuugi!”, “Așa, așa!”, “Frumooooos!”. Toată lumea era absorbită de agitația din spatiul de joc.
Frățiorii mai mici vroiau și ei la joacă. Unii elevi nu erau însoțiți doar de părinți. Frații mai mici erau și ei acolo. Și imitau totul. Nu contează că mingea putea fi un simplu balon, imaginația și energia își făceau singure treaba, pentru că micuții se agitau de zor pe marginea terenului și păreau total absorbiți de ce făceau / vedeau / auzeau.

Concluzia 4: Un joc bazat pe energie, multă energie

Se aleargă mult, se pasează la fel de mult, se driblează și mai mult. Se strigă, se avertizează, se încurajează. Ȋntr-o repriză de 8-10 minute au încăput o grămadă de faze spectaculoase, derulate cu o viteză uimitoare. Jocul acesta parcă a fost inventat pentru a consuma bateriile copiilor, atât este de dinamic și de solicitant.

Concluzia 5: Fetele și băieții fac echipă bună

Un alt detaliu interesant al jocului de rugby tag este echipa mixtă. Copiii aceștia par să nu țină cont de clișee. Fetele s-au dovedit a fi atât coechipieri de nădejde, cât și adversari de temut. Iar colaborarea dintre ele și colegii de echipă a fost pe măsura jocului. Ȋn acest sport, forța fizică este irelevantă, accentul fiind pus pe energie și dinamism, atenție și spirit de echipă – cine aleargă mai repede, cine driblează mai bine, cine reușește să-și protejeze cureaua tag și cine ajunge cu mingea în zona cheie pentru a înscrie încă un punct.

Concluzia 6: Un joc care merită să ajungă în cât mai multe școli. Și care ușor ușor câștigă teren.

Federația Română de Rugby a inițiat un program educațional de promovare și de dezvoltare a acestui joc în cadrul școlilor gimnaziale și liceale din zona Muntenia – Dobrogea – Moldova de Sud. Iar noi, fiind martorii unui fenomen atât de frumos, nu putem decât să fim alături de acești oameni (mici și mari) și să ducem vorba mai departe, pentru că tot mai mulți profesori de educție fizică vor fi dotați cu materiale informative, pentru a testa acest sport împreună cu elevii, în timpul orelor. Tot mai mulți părinți vor auzi de la copiii și de la profesori despre această inițiativă, fiind invitați să “studieze” subiectul. Până acum, părinții și elevii expuși programului au adoptat acest joc cu încredere, rugby tag câștigând mult teren școlar în România, în ultimii ani.

Concluzia Redacţiei

Am fost acolo să îi premiem pe câștigători, dar cei mai câștigați am fost noi. Am văzut copii talentați, suprinzători, plini de enrgie și dedicați cu adevărat. Am văzut un joc atât de frumos încât toată lumea prezentă era implicată într-un fel sau altul – părinți care urmăreau activ, frațiori mai mici absolut fascinați și gata să sară în teren, antrenori mulțumiți de prestațiile elevilor, fotografi înconjurați de faze spectaculoase… Putem spune că rugby-tag este unul dintre cele mai frumoase sporturi la care am asistat: dinamism, actiune, rapiditate, energie, stil, spirit de echipă, disciplină.

Mergem mai departe

Ȋn ultimii ani, rugby tag a fost promovat în țară de mulți dascăli sau sportivi dedicați, care au contribuit enorm la propagarea jocului în rândul copiilor și al părinților. S-au întâmplat multe pentru ca acest sport să fie cunoscut, lucruri pe care merită să le știți și voi și pe care le puteți găsi într-un articol viitor.

Comentarii via facebook

comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here