Începem o serie lungă a vederii…
Pentru că povestea ei este de-o viaţă.

Ca și sistemul imunitar sau memoria, vederea crește odată cu noi, încă de dinainte să ne naștem. Și îmbătrânește odată cu noi.

De peste 50 de ani, Cavit vede generaţii de copii și părinţi ale căror vremuri s-au tot schimbat și ale căror nevoi au devenit tot mai complexe. Pentru a ţine pasul zi de zi, înţelegerea nevoilor pe care vederea le are la diverse vârste din viaţa „omului modern” este esenţială. Așa că povestea începe devreme de tot…

Analizatorul vizual este unul dintre cele mai complexe sisteme senzoriale din organismul uman, însă cu toate astea el nu este încă suficient dezvoltat la momentul nașterii. Deși nou născuții posedă toate structurile necesare pentru a-și folosi vederea, ei încă nu știu să le folosească, de aceea primele luni le petrec dezvoltând simțul vizual, definitivând aceste abilități complexe pe măsură ce cresc.

La naștere, simțul auzului este mult mai dezvoltat decât cel al văzului, iar cursul normal al dezvoltării constă în trecerea de la perceperea diferenței de luminozitate și contrast la diferențierea detaliilor și modelelor și atribuirea unui înțeles imaginilor și obiectelor din lumea ce îi înconjoară.

La începutul vieții, bebelușii sunt capabili să distingă forme prin urmărirea liniilor unde lumina și întunericul se întâlnesc și pot vedea variații de luminozitate dar și nuanțe de gri și își pot focaliza privirea până la o distanță de 20-30 de cm, însă în mare parte imaginile pe care le percep sunt încă neclare, iar bebelușii născuți la termen pot distinge doar expresiile faciale ale mamei la o săptămână de la naștere.

Coordonarea sistemului muscular al ochilor este și ea încă nedezvoltată, de multe ori existând o neconcordanță și o dificultate în funcționarea simultană a acestora (strabism), însă în fazele inițiale bebelușii învață să-și focalizeze privirea privind fețele persoanelor ce vin în contact cu ei, pentru ca mai apoi să înceapă să observe și obiectele ce sunt în apropierea lor.

Capacitatea de a-și folosi mișcările de urmărire ale ochilor sunt dezvoltate prin urmărirea obiectelor sau mișcărilor din jurul lor, această abilitate fiind descoperită în jurul vârstei de 3 luni, și poate fi stimulată de obiecte colorate sau jucării luminoase ce sunt aduse în câmpul lor vizual și care îi ajută să-și antreneaze mișcările oculare. La 4 luni bebelușii pot distinge un spectru întreg cromatic iar între 4 și 6 luni încep să își dorească să atingă și să interacționeze cu obiectele din jur. Până la vârsta de 5 luni creierul învață să suprapună cele 2 imagini percepute prin ochiul stâng și ochiul drept, construind în întregime o imagine cu o apreciere bună a distanțelor și profunzimii.

La 6 luni retina este deja suficient dezvoltată astfel încât bebelușii pot vizualiza și obiecte de dimensiuni foarte mici, de asemenea și profunzimea imaginii este și ea în curs de dezvoltare, la aceasta vârstă dimensiunea ochilor atingând aproximativ două treimi din dimensiunea la care vor ajunge la maturitate. Tot la această vârstă se corectează și neconcordanțele de funcționare dintre cei doi ochi, având ca rezultat definitivarea vederii binoculare. Acuitatea vizuală atinge un maxim în jurul vârstei de 6 luni, imaginea percepută fiind destul de clară, dobândind în același timp și o precizie a mișcărilor oculare.

În primul an de viață, ochii trec prin cele mai importante transformări.

Iar bebelușii, pe măsură ce încep să-și stăpânească și mișcările corporale, le pot coordona cu ajutorul privirii, percepțiile spațiale și dimensionale fiind apreciate din ce în ce mai bine pe măsură ce interacționează cu obiectele din jurul lor, dar și viteza de focalizare a imaginii, ei fiind capabili la această vârstă să-și adapteze privirea la diverse distanțe.

Între 8 și 12 luni copiii apreciază distanțele destul de bine și au o coordonare între mișcările corporale și cele oculare, astfel că pot mânui și arunca diverse obiecte cu o oarecare precizie. Deprinderea abilităților motorii în concordanță cu cele vizuale le permit manipularea obiectelor de dimensiuni mici astfel că se pot hrăni chiar și singuri, iar odată ce încep să și meargă, ei învață să-și folosească vederea pentru a-și ghida corpul și a-și controla grupele mari de mușchi pentru a se mișca.

Pragurile de dezvoltare cele mai importante sunt cele de până în 12 luni, atunci când copilul deprinde lucrurile de bază, figuri, expresii și alte elemente al căror înțeles nu îl poate numi, dar pentru care are o vagă înțelegere.

0-12 luni

De la naștere până la 1 lună, bebelușii manifestă preferințe pentru figurile care le sunt familiare dar și obiecte și își pot concentra atenția pe fața unei persoane pentru o perioadă scurtă. Ei nu au o acuitate vizuală foarte bună, însă au vedere cromatică cu excepția nuanțelor de albastru.

La 2 luni bebelușii pot fixa cu privirea pentru mai mult timp o figură care le este cunoscută, și o poate alterna cu alte figuri sau obiecte, demonstrând simple preferințe vizuale.

Între 4 și 6 luni bebelușii sunt încântați de fețele altor bebeluși sau sunt încântați să se privească în oglindă. La această vârstă ei pot recunoaște o față și pot zâmbi atunci când o văd, de asemenea punctele lor de interes se pot modifica rapid în funcție de gradul de noutate, în special în cazul obiectelor. De asemenea ei sunt atrași de obiectele în mișcare sau în cădere, pe care le și urmăresc cu privirea.

Între 6 și 12 luni devin conștienți de existența unui obiect chiar și atunci când nu se află în aria lor vizuală, la această vârstă ei pot înțelege cuvintele folosite de părinți pentru a numi diverse obiecte care le sunt familiare și pot privi în direcția acelor obiecte.

1-3 ANIDeși sunt în mare parte dezvoltați, ochii își continuă evoluția și după vârsta de un an. Musculatura oculară capătă din ce în ce mai multă forță iar conexiunile nervoase se multiplică, acest progres fiind ajutat de stimularea vizuală pe care o capătă copilul în această perioadă. Activități și jocuri precum stivuirea cuburilor, desenatul și coloratul susțin îmbunătățirea coordonării corpului în raport cu privirea, vederea binoculară și percepția profunzimii imaginilor. La vârsta de 3 ani copiii posedă un vocabular de bază și abilități motorii ce le pot permite să susțină teste simple de vedere.

3-6 ANICopiii de vârstă preșcolară își desăvârșesc abilitățile vizuale prin activități ce implică coordonarea mâinilor și a ochilor, fiind esențiale la grădiniță și mai târziu la școală pentru a învăța să scrie și să citească. Printre activitățile pregătitoare ale preșcolarilor se pot număra cititul împreună cu un adult, pentru că deși copiii încă nu cunosc aflabetul, prin recunoaștere pot mai târziu să deosebească mai ușor simboluri și să le asocieze cu sunetele corespunzătoare. Scrisul cu cretă pe asfalt sau pe tăblițe, dar și desenatul sau pictatul cu degetele pot stimula coordonarea mâinilor și precizia mișcărilor pentru atunci când vor începe să învețe să scrie. Încurajarea copiilor să se joace și să exerseze toate aceste lucruri singuri dar și împreună cu alți copii, le va facilita mai târziu procesul de învățare și obișnuința pentru aceste tipuri de activități.

6-12 ANIÎnainte de începerea școlii este important ca cei mici să beneficieze de un consult oftalmologic, pentru a putea determina dacă nu există dificultăți de vedere iar copilul este pregătit să exercite activități ce presupun solicitarea ochilor precum scrisul și cititul. În perioada preșcolară, copiii sunt obișnuiți să-și folosească mult mai mult vederea la distanță, școala modificându-le nu numai programul dar și obiceiurile, privirea fiind solicitată pentru multe ore în exercitarea unor activități ce presupun vederea de aproape. Este important de știut că cei mici rareori semnalează problemele de vedere în cazul în care acestea există, pentru că neavând un etalon și nici conștiența faptului că aceste tulburări pot fi prezente chiar dacă vederea lor este relativ funcțională, ei pot trăi cu impresia că percepția lor vizuală este universală.

Abilitățile necesare pentru a îndeplini
activitățile școlare sunt:

  • Adaptarea la vederea de aproape, vizualizarea obiectelor aflate la 25-30 cm
  • Adaptarea la vederea la distanță, vizualizarea obiectelor mai îndepărtate de lungimea mâinii
  • Focalizarea, abilitatea de a folosi ambii ochi simultan pentru a obține o apreciere corectă a distanței și a profunzimii imaginii
  • Acuitatea mișcărilor oculare și capacitatea de a-și orienta corect privirea
  • Vedere periferică, conștientizarea poziției obiectelor ce se află în laterale în timp ce privirea este orientată înainte
  • Coordonarea dintre mâini și ochi

Părinții trebuie să aibă în vedere aprecierea acestor parametri pentru a determina dacă există dificultăți în progresul vizual al copilului, anumite tulburări fiind dificil de tratat odată cu înaintarea în vârstă, de aceea este necesar măcar un consult oftalmologic până în vârsta de 3 ani și mai apoi periodic până la vârsta școlară.

Comentarii via facebook

comments

SHARE
Previous articleMATE SAU ROMÂNĂ?
Next articleRĂCEALA ÎN FAMILIE

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here