Ținând cont de situația globală a obezității ca și fenomen epidemic și perspectiva unor generații noi de copii cu predispoziție către boli cronice și o speranță de viață mai redusă, studiile recente s-au focusat din ce în ce mai mult pe factorii ce influențează creșterea în greutate a copiilor și comportamentele obezogene (obiceiurile alimentare, activitatea fizică și expunerea media prin intermediul tabletelor, telefoanelor sau a privitului la TV).

Părinții sunt principalele elemente de raportare socială pe care le au cei mici, stilurile de comunicare, educație și parenting fiind factori esențiali în deprinderea comportamentelor alimentare și implicit a celor care cauzează obezitatea infantilă.

Acestea privesc în special dieta, dar și nivelul de activitate fizică, și pot persista încă din copilărie și adolescență uneori fiind păstrate pe toată perioada maturității. Mai mult decât atât, acestea pot contribui și la dezvoltarea unor patologii precum diabetul, bolile cardiovasculare sau alte afecțiuni cronice.

Copiii (dar și adulții) sunt înconjurați de foarte mulți factori ce le facilitează alimentația hipercalorică, dar și sedentarismul și lipsa de energie.

Alimentele bogate în grăsimi sau carbohidrați pot fi adesea procurate în porții mari și conduc la un consum haotic și la ingerarea unui număr mult mai mare de calorii decât este necesar până la atingerea unei senzații de sațietate.

De asemenea, reclamele TV sau alte tipuri de publicitate la care sunt expuși copiii pot conduce la anumite alegeri alimentare nesănătoase, multe dintre acestea fiind destinate în mod special pentru ei.

Programul de stat în fața ecranelor necesită foarte puțină energie, și foarte mult timp, care de altfel poate fi petrecut făcând diverse activități fizice de care copiii au atât de multă nevoie. Nu numai prin prisma consumului energetic și a prevenirii obezității, cât și pentru a se dezvolta armonios fizic și a interacționa cu alți copii într-un context care le stimulează imaginația, coordonarea, atenția și abilitățile de comunicare.

Alți factori care constituie un mediu obezogen pot fi regăsiți atât în obiceiurile din familie, cât și printre  prieteni și alți  copii cu care interacționează la școală. De asemenea, mediul școlar în sine poate fi formator din acest punct de vedere, prin calitatea informațiilor și a felului în care sunt ele expuse, prin limbaj, context și metodele care sunt folosite pentru a explica importanța unei nutriții sănătoase și ce impact are aceasta în mediul actual în care copiii sunt atât de vulnerabili.

De multe ori, alimentele pot fi folosite ca și obiecte de recompensă pentru un comportament dezirabil, bună-purtare, rezultate la învățătură sau pur și simplu ca o dovadă de afecțiune. În vreme ce aceste lucruri nu au  în aparență consecințe negative imediate, în timp pot modela obiceiuri alimentare caracterizate de exces, atât cantitativ cât și caloric, și  pot reprezenta un refugiu emoțional și un cerc vicios al unei alimentații greșite.

Alte cauze ale obezității infantile includ factorii genetici, eventuale patologii sau tulburări psiho-emoționale, dar și tulburări endocrine, precum hipotiroidismul, anumite tipuri de medicamente precum preparatele steroidiene care pot predispune la un apetit alimentar crescut.

Un studiu a relevat faptul că un istoric familial de obezitate, hipertensiune, dislipidemie, diabet tip II și boli coronariene asociază și un risc crescut atât pentru dezvoltare cât și în ceea ce privește severitatea obezității infantile.

  • Pentru studiu au fost aleși peste 250 de copii și adolescenți supraponderali și obezi  cu vârste cuprinse între 2 și 17 ani cărora li s-au recomandat de către pediatri sau medicii de familie investigații mai amănunțite și consult de specialitate. Acestea au constat în măsurarea înălțimii și greutății, prelevarea probelor de sânge pentru a determina glicemia și profilul lipidic, dar și o anamneză detaliată ce cuprindea istoricul familial de obezitate și boli cardiovasculare și metabolice de la părinți și bunici.
  • Studierea istoricului familial a urmărit să arate că regăsirea unor patologii metabolice, cardiovasculare sau a obezității printre părinți, bunici sau frați și surori nu numai că făcea ca probabilitatea obezității să fie mai mare, dar și ca aceasta să aibă o instalare mai timpurie și mai severă, în cazul eșantionului studiat.
  • Grupul studiat a fost împărțit în alte 3 grupuri mai mici pe categorii de vârstă, fiind remarcat faptul că cele mai severe cazuri de obezitate puteau fi întâlnite la copiii sub 8 ani.

În urma acestor observații, este esențial să luăm în considerare faptul că obezitatea infantilă nu poate să fie decât un adevăr îngrijorător pentru complicațiile pe care le poate aduce pe termen lung, și că este necesară adoptarea unor măsuri pentru ca aceste obiceiuri să nu fie perpetuate și în viața de adult.

Autorul studiului, dr. Domenico Corica de la Universitatea din Messina, Italia, a subliniat faptul că, la copiii cu obezitate severă, chiar și cei de vârstă foarte mică, existau deja manifestări ale rezistenței la insulină. Acest aspect este foarte important întrucât demonstrează cât de necesară este o intervenție imediată  prin programele de sănătate publică, în școli, și alte instituții guvernamentale, pentru a aduce schimbări în obiceiurile alimentare, și în nivelul de activitate fizică, dar și pentru delimitarea timpului petrecut în fața ecranelor, în special pentru familiile în care obezitatea este prezentă.

Acestea au ca punct de plecare un diagnostic corect și o anamneză detaliată cu privire la istoricul medical, obiceiurile alimentare, eventualele tulburări endocrine care ar putea duce la o creștere ponderală. Recomandarea screening-ului pentru obezitate se face începând cu vârsta de 6 ani, calculând indicele de masă corporală cu ajutorul înălțimii, greutății utilizând o formulă pentru copiii aflați în creștere, estimând procentul de țesut adipos existent.

După stabilirea obiectivelor personalizate, sunt necesare monitorizarea și suportul permanent atât din partea unui specialist, cât și din partea familiei. Toate aceste schimbări sunt fundamentate pe adoptarea unui stil de viață sănătos pentru toți membri familiei, indiferent dacă scopul final este acela de a slăbi sau nu.

alimentație echilibrată nu înseamnă numai aprecierea alimentelor din punct de vedere caloric, ci și tipurile de alimente consumate, și ce aport nutrițional au și dacă acesta este conform cu necesitățile individuale, ținând cont de vârstă și activitatea fizică.

De asemenea este important să reținem:

  • Care sunt porțiile adecvate pentru diferite tipuri de alimente adaptate la vârstă și necesități, în așa fel încât să fie evitat un aport hipercaloric.
  • Este important ca un copil să aibă mereu alimente sănătoase la îndemână, de aceea alegerea și procurarea alimentelor este un pas esențial.
  • Este important ca un copil să aibă o varietate de alimente la fiecare masă.
  • Gustările și băuturile dintre mese trebuie alese cu grijă.
  • Fructele și legumele, proteinele de calitate și un aport mai redus de carbohidrați și grăsimi constituie gustări adecvate, având mereu noțiunea cantităților corespunzătoare pentru fiecare porție.
  • Limitarea consumului de dulciuri, alimente tip fast-food sau băuturi cu conținut ridicat de zahăr și alți aditivi prin faptul că nu vor fi disponibile acasă la îndemâna celor mici.
  • Un program zilnic de activitate fizică de orice fel va ajuta la păstrarea unui tonus fizic și psihic, făcând ca cei mici să fie mai puțin letargici și focusați pe limitarea alimentelor rafinate și a gustărilor nesănătoase.

Comentarii via facebook

comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here