MATEMATICA NU IESE DIN ECUAȚIE. EPISODUL 2

PUTEREA PERCEPȚIEI DE SINE

După ce am dărâmat miturile matematicii, a venit momentul să construim ceva în loc. Iar primul pas firesc a fost identificarea cauzelor și a efectelor pe care le au aceste percepții eronate.

Sursele online spun că fenomenul “anti-mate” este unul global. Elevi din multe părți ale lumii au exclus matematica din cercul “materiilor preferate”, căzând în plasa percepției de sine ca “persoană care nu se pricepe la mate”. Tot sursele online arată că primii care au luat atitudine sunt înșiși profesorii din toate formele de învățământ – preșcolar, primar, gimnazial și liceal – unii dintre ei fiind susținuți și de rezultatele obținute în urma diverselor studii și cercetări, care par să completeze concluziile trase oricum de ei în timpul orelor de clasă.

PRIMA IMPRESIE CHIAR CONTEAZĂ…

Pentru că pare a fi principala diferență dintre copiii care excelează la matematică și cei care dau greș. Diverși învățători au recunoscut următorul tipar comportamental în rândul elevilor de clasa întâi:

Copiii care ajung la primele ore de matematică au deja diferite nivele de pregătire. Unii au fost destul de familiarizați cu matematica acasă sau la grădiniță, alții nu prea sau deloc. La primele teste, copiii pregătiți obțin rezultate mult mai bune decât cei nepregătiți. Neștiind că ceilalți au avantajul pregătirii anterioare, “codașii” pun eșecul pe seama “abilității genetice”, începând să creadă că “nu sunt buni la mate” și nu se străduiesc suficient în viitor. Ȋn acelși timp, elevii care au obținut notele bune, neștiind despre “codași” că au fost pur și simplu nepregătiți, încep să creadă că ei “sunt buni la mate”, iar pe viitor continuă munca serioasă, dezvoltându-și abilitățile. Astfel, clasa de mate este perfect scindată între “cei buni” și “cei slabi”.

FRICA STRICĂ TREABA

Un elev care începe cu stângul și continuă să creadă că este stângaci la matematică poate dezvolta o adevărată anxietate pentru materie de-a lungul anilor de studiu.

Robert Ahdoot, profesor liceal de matematică a identificat în rândul elevilor (și printre adulții din jurul său) o oarecare ură pentru matematică. Dar, spune el (la un seminar TEDxAJU), oamenii nu urăsc matematica în sine, ci faptul că nu o stăpânesc. Urăsc că nu au înțeles-o atunci când aveau nevoie, acumulând experiențe neplăcute sau eșecuri repetate – rezultate slabe, critica profesorului, rușinea de colegi, nemulțumirea părinților și așa mai departe. Iar frica de eșec duce la performanțe slabe în timpul orelor de curs, inhibând și cunoștințele pe care elevii deja le au. Bazându-se pe un studiu realizat de cercetători de la Stanford University School of Medicine, Ahdoot explică cum această anxietate provoacă blocaje în rândul elevilor, împiedicându-i să performeze corespunzător. Atunci când frica este prezentă în zona specifică a creierului, zonele responsabile cu procesarea calculelor și cu rezolvarea problemelor se blochează – așa cum concluzionează studiul și exemplifică profesorul de matematică. Pentru Ahdoot, rezolvarea ecuației a fost diametral opusă concluziei. Dacă frica și disconfortul îndepărtează elevii de matematică, atunci buna dispoziție si distracția îi pot apropia de ea. Aceasta a fost strategia lui. O mulțime de alte strategii găsesc mulți alți profesori în fiecare zi.  Dar poate că nicio metodă nu ar fi suficientă dacă elevii nu s-ar baza pe un detaliu esențial.

INTELECTUL POATE FI “MAI BUN”.

INCLUSIV “LA MATE”. Dacă doar crezând că nu sunt buni la mate copiii ajung să creeze o realitate, atunci să le spună cineva un mare adevăr: inteligența este maleabilă. Prin învățare și exercițiu poate evolua.

Inteligența nu rămâne la fel toată viața decât dacă se crede asta despre ea. Ȋn timpul unui studiu, psihologii Lisa Blackwell, Kali Trzesniewski și Carol Dweck le-au oferit bobocilor de liceu următoarele două variante: 1. Aveți un anumit nivel de inteligență pe care nu îl puteți schimba. 2. Aveți oricând puterea de a va influența nivelul de inteligență. Ȋn timpul studiului, cercetătorii le-au explicat elevilor că, în timpul procesului de învățare, în creier se produc noi conexiuni care ajută la ridicarea nivelului de inteligență. Iar elevii au controlul aupra acestei schimbări, învățând și fiind perseverenți. Cei care au crezut că își pot îmbunătăți nivelul de inteligență au schimbat atitutudinea și au început să obțină rezultate vizibil mai bune. Iar vestea pare să fi fost o adevarată revelație pentru elevi, din moment ce unuia dintre ei i-au dat lacrimile când a primit-o. Normal, crede unul dintre psihologi. Nimănui nu îi este ușor să creadă că nu poate face nimic pentru a fi mai bun.

După ce am înțeles mersul nefiresc al lucrurilor și am văzut cât de importantă este atitudinea, trecem în revistă câteva dintre strategiile unora și altora pentru rezolvarea ecuației, la toate nivele educative:

– preșcolar – EPISODUL 3: COPIII DESCOPERĂ DEVREME CĂILE MATEMATICII
– primar – EPISODUL 4: MEMOREZ DECI NU CUGET?
– gimnazial/liceal – EPISODUL 5: FRICA STRICĂ TREABA

Lectură utilă în continuare!

Surse informative: quartz; StanfordMedicine; RobertAhdoot, BusinessInsider
Sursa Foto: Flickr

Comentarii via facebook

comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here