Nu ne putem abţine să nu facem o paralelă între această metodă de antrenament (propusă de Rhod Gilbert) și antrenamentul personal – care (poate) ar trebui să fie la fel. Filmuleţul oferit de BBC este inspiraţie pură nu doar pentru alţi antrenori, ci și pentru părinţii sau profesorii responsabili cu educaţia generaţiei tinere sau pentru oricare dintre noi, indiferent de statutul social.

TRANSCRIPT: O să câștig? POATE! Contează? NU CHIAR! Dar ce contează? SĂ PARTICIP ȘI SĂ MĂ DISTREZ!

Punem prea multă presiune pe noi (și pe copiii noștri)?

Ne concetrăm prea tare pe victorie și prea puţin pe jocul în sine. La sfărșit, suntem învingători sau învinși, dar de ce trebuie neapărat să avem ceva de pierdut? Poate nu obţiem mereu rezultatele dorite, dar care sunt de fapt rezultatele dorite? Nu cumva greșim limitând totul la o singură victorie?

În ultimii ani se discută tot mai des despre noi metode de educare, formare, „coaching” și motivare. Se vorbește despre mentalitatea de campion (în orice), de învingător – iar teoriile au început să fie împărţite.

În timp ce unii sunt formatori de “roboţi” competitivi, concentraţi doar pe victorie, alţii preferă să formeze jucători sau echipe care iubesc jocul în sine mai mult decât gustul victoriei. Momentul prezent merită mai multă atenţie.

O să obţin ce vreau? Poate! Important e să intru în joc și să mă bucur de el! Restul vine de la sine. 

Este foarte important ce ne spunem nouă și copiilor. Este foarte important cum ne motivăm să abordăm toate provocările vieţii – de la cele personale la cele competitive (sportive, de exemplu), educative sau profesionale.

_____________________________________________________________________
Dacă ţinem cont de provocările vieţii de zi cu zi, de “victoriile” sau “înfrângerile” pe care fiecare săptămână ni le aduce, atunci cu siguranţă resimţim presiunea.
_____________________________________________________________________

În fiecare zi trebuie să fim cei mai buni la școală sau la serviciu – note mari, performanţe, salariu, treabă bine făcută. Ne antrenăm pentru succes și ne temem de eșec, cu toate că de fiecare dată avem de câștigat experienţa momentului și meritul de a fi încercat – care în orice caz trebuie să aducă satisfacţie, nu dezamăgire.

.Poate cel mic nu a obţinut cel mai bun rezultat la test, dar nu cumva este mai important să fi rămas cu învăţătura lecţiei? Poate că la concursul de dans nu a ieșit pe locul unu, dar s-a distrat, a socializat, a devenit mai bun prin simpla participare, a învăţat ceva pe drum.

..Poate că nu petreci nemaipomenit de mult timp cu copilul tău, poate că ești unul dintre părinţii atât aglomeraţi, încât se învinovăţesc prea des că nu au stat mai mult cu cei mici. Dar nu cumva calitatea timpului petrecut este mai valoroasă decât cantitatea ei? Poate că într-o oră de joacă și discuţii i-ai oferit mai multe copilului tău decât într-o zi întreagă – contează cum trăiești prezentul și cum valorifici fiecare moment.

Poate că nu ai obţinut încă mărirea de salariu sau laudele șefului, dar important este să dai tot ce e mai bun atunci când poţi – să rămâi activ, implicat și să continui să TE DEZVOLŢI PERSONAL.

_____________________________________________________________________
De aici pot veni destule satisfacţii – bucurii, concluzii bune și zâmbete pe care perfecţionismul și competitivitatea acerbă le „fură” cu orice “eșec”. 
_____________________________________________________________________

În viaţă câștigăm și pierdem, important este să o trăim și să ne bucurăm de ea. Nu e suficient? Nu cumva o astfel de atitudine ne dă energia pozitivă, optimismul și răbdarea de a răspunde oricărei provocări?

Comentarii via facebook

comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here