LECITINA

Ritmul cotidian ne cere să fim atenţi, concentraţi pe “temele” de zi cu zi, organizaţi, cu mintea limpede și inspiraţi să găsim soluţii bune. De la mic, la mare! Să fim super-performanţi în fiecare zi este imposibil, dar să menţinem un ritm ridicat în perioadele importante – la școală sau la locul de muncă – este realizabil,  în măsura în care creierul și întregul organism primesc suportul și resursele necesare.

LECITINA ESTE UN CUVÂNT DE ŢINUT MINTE

Este un termen generic folosit pentru a descrie o serie de substanțe cu caracter lipidic ce pot fi întâlnite în structura țesuturilor animale dar și vegetale, care sunt amfifilice, adică atrag și apa dar și alte lipide, deci sunt în același timp și hidrofile dar și lipofile.
Datorită acestor caracteristici moleculare ele sunt utilizate și în industria alimentară pentru a emulsifica textura unor produse, pentru a dizolva pulberi sau a omogeniza amestecuri lichide dar și cu scopul de a preveni aderarea substanțelor la suprafețe.

Termenul de lecitină provine de la grecescul lekithos, care înseamnă gălbenuș de ou (deoarece a fost izolată prima oară în 1850 de către Maurice Gobley chiar din gălbenușul de ou și a descris-o ca fiind o substanță care ajută uleiul și apa să se amestece).

Lecitina mai poate fi întâlnită în mod natural și în cerealele integrale și boabele de soia, odată ajunsă în organism ea fiind descompusă în alte substanțe precum colina, fosfați, glicerol și acizi grași.

Cea mai mare aglomerare de lecitină poate întâlnită în organismul uman la nivelul organelor vitale, constituind aproximativ 30% din masa creierului și aproximativ ⅔ din masa lipidică a ficatului.

Un studiu din 1999 a descris unul din beneficiile lecitinei pentru organsimul uman, și anume impactul său asupra metabolismului colesterolului și asupra mecanismului de absorbție al grăsimilor, prin urmare lecitina a început să fie utilizată ca tratament pentru scăderea colesterolului, dar și pentru tulburările hepatice și neurologice.

Datorită conținutului său de grăsimi polinesaturate, lecitina ajută la scăderea colesterolului din sânge iar colina susține funcțiile hepatice pentru a metaboliza grăsimile și a forma lipoproteine, ea fiind elementul principal care este implicat în scăderea colesterolului.

Cu toate acestea, cea mai cunoscută utilizare a lecitinei a rămas pentru susținerea procesului de memorie.

Utilizarea colinei pentru susținerea sistemului nervos este ceva cu care suntem mult mai familiarizați decât am crede, ea fiind un nutrient esențial pentru creier prin faptul că stimulează producția de acetilcolină, fiind precursor al acesteia și fiind responsabilă cu memoria, claritatea în gândire și efectuarea conexiunilor sinaptice între neuroni.

O cantitate crescută de acetilcolină poate avea ca rezultat o memorie mult mai bună și o accesare mult mai rapidă a faptelor din trecut, claritate mentală și capacitatea de a raționa și argumenta coerent , claritate și fluență a discursului și o gândire logică.

Alte beneficii pe care le are colina asupra sistemului nervos sunt creșterea capacității de concentrare și viteza de răspuns la stimuli, acestea fiind extrem de importante în orice proces de învățare.

Tot conținutul de colină este responsabil și pentru prevenirea unor tulburări neurologice cum este Alzheimer, aceasta având capacitatea de a penetra bariera hematoencefalică (bariera fiziologică ce separă sistemul circulator de sistemul nervos central) și a stimula producția de acetilocolină, principalul neurotransmițător care participă în legăturile sinaptice.

Colina susține neuroplasticitatea și aspectul structural al creierului.

Neuroplasticitatea se referă la abilitatea neuronilor de a forma noi legături, aceste noi conexiuni având loc atunci când ne confruntăm cu noi experiențe sau stimuli senzoriali dar și atunci când facem conexiuni logice și corelăm fapte și experiențe anterioare cu emoțiile pe care le-am asociat. Abilitatea creierului de a-și păstra plasticitatea este, de fapt,  un alt mod de a descrie inteligența, aceasta reprezentând potențialul creierului de a sa adapta în situații noi, toate acestea având la bază o cantitate suficientă de acetilcolină care are ca și precursor colina.

De aceea includerea lecitinei în alimentație prin surse naturale, cum ar fi ouăle, carnea, lactatele și produsele de origine animală, în general, poate minimiza riscul pierderilor de memorie și susține funcțiile cerebrale.

  • Cele mai comune surse de colină pot fi găsite în carnea de pasăre și de pește, dar și ouăle și cerealele intregrale, însă rareori acestea acoperă un necesar zilnic recomandat, iar anumite grupuri pot fi chiar mai expuse deficitului, cum ar femeile aflate în postmenopauză.

Anumite tipuri de diete și în general alimentația contemporană, pot fi deficitare în ceea ce privește aportul de colină…

Având în vedere structura sa hidrosolubilă, aceasta nu se poate acumula în organism în felul în care o pot face alți nutrienți liposolubili, de aceea fiind necesar un aport zilnic susținut pentru a preveni carențele.

Semnele deficienței de colină apar sub forma unor simptome ale căror caracteristici depind de gravitatea acesteia.

Pot fi manifestate carențe ușoare, precum deficitul de atenție sau concentrare pentru perioade scurte de timp, capacitate mai redusă de asimilare și procesare a informației dar și dificultăți în formarea și accesarea memoriei. În aceste situații, pentru a suplini cantitatea redusă de colină, creierul va începe să o elibereze pe cea prezentă deja în membranele celulare, ducând la deteriorarea lor, ceea ce poate cauza probleme pe termen lung. 

Printre alte reacții ce semnalează lipsa colinei se regăsesc lipsa de energie și oboseala, dificultăți în a adormi, probleme musculare și nervoase, dar și un nivel crescut al lipidelor în sânge.

În cazuri mai grave, deficitul de colină poate duce la afectare hepatică dar și renală ce poate avea ca manifestări adiacente hemoragia, acestea fiind cele mai comune semne ale deficitului server de colină. Un aport suficient de colină în dietă poate fi o măsură preventivă pentru aceste afecțiuni, dar și pentru menținerea integrității membranelor celulare, în special la nivelul sistemului nervos, ajutând în același timp la consolidarea conexiunilor dintre nervi și mușchi și la reducerea inflamațiilor cronice.

Un alt element cu funcții importante pentru sistemul nervos este vitamina C.

Datorită efectului său puternic antioxidant, neutralizează speciile reactive de oxigen (radicalii liberi) și are rol în modularea activității neuronale precum și în dezvoltarea vaselor de sânge de neoformație (angiogeneza).

Importanța vitaminei C pentru sănătatea creierului este atât de mare, încât în stările de deficit, acesta reține cantitatea disponibilă în organism în detrimentul altor organe, creierul putând utiliza o concentrație de până la 100 de ori mai mare, comparativ cu alte organe, cum ar fi ficatul sau rinichii.

Vitamina C modulează și activitatea neurotransmițătorilor și ajută la dezvoltarea structurală a neuronilor prin diferențierea și maturarea tecii de mielină (substanța prin care circulă impulsul nervos), și menține integritatea și funcțiile vasculare de la nivelul creierului. Pe lângă faptul că ajută în formarea tecii de mielină, vitamina C participă și în procesul de trasmitere al impulsurilor nervoase prin intermediul neurotransmițătorilor.

Deficitul cronic de vitamina C…

  • La oameni este asociat cu tulburări neurodegenerative, nivelurile scăzute fiind întâlnite adesea la persoane în vârstă diagnosticate cu diverse tipuri de demență.
  • Niveluri adecvate de vitamina C sunt necesare pentru conversia neurotransmițătorului dopamina în norepinefrină, un hormon implicat în dezvoltarea stărilor de depresie și modificărilor de dispoziție, pentru unii pacienți vitamina C fiind utilizată și ca adjuvant în tratamentul medicamentos.
  • Diverse studii au relevat faptul că vitamina C reduce și serveritatea tulburărilor depresive la adulți dar și la copii, fiind utilă și în ceea ce privește îmbunătățirea tonusul psihic general, combaterea oboselii și întărirea sistemului imunitar.
  • Multe afecțiuni conduc la un deficit de vitamina C în organism, însă printr-un aport corespunzător, aceasta stimulează funcția celulelor albe ale sângelui și reduce replicarea virală, acesta fiind și cazul răcelilor comune, perioada acută a bolii precum și severitatea sa fiind reduse.

Comentarii via facebook

comments

SHARE
Previous articleLUTEINA
Next articleCUM MĂSURĂM CUMINŢENIA?

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here