Copiii mici iubesc să mănânce alimente familiare. Sunt sigure, aduc confort și le dau încredere că nu vor fi surprinși într-un mod neplăcut.

În toată independența lor miniaturală și necesitatea lor pentru obișnuință și ritual, cei mici pot face din pregătirea mesei un deja-vu zilnic, consumând aceleași alimente în fiecare zi, cu același entuziasm. Deși pe moment ne putem bucura că am descoperit, în sfârșit, ceva care să fie pe gustul lor, după o perioadă ne putem îngrijora că micul mofturos nu primește nutrienții de care are atât de multă nevoie.

Fixațiile pe anumite tipuri de alimente, sau refuzul de a consuma alimente din cauza culorilor, texturilor sau a altor caracteristici înțelese numai de ei, pot transforma un mic mofturos într-un prinț sau o prințesă “Miorlau”.

“Prințul Miorlau” este un personaj celebru al poeziei cu același nume scrisă de Nina Cassian, celebritatea sa datorându-se și preferințelor sale extrem de specifice în materie de alimente:

“ El voia ceva știut numai de el: ceva rotund, dar și pătrat,/ mai mult subțire, dar și lat/ bun și la spart și la mâncat,/ de o culoare,/ (nu știu care) / dar nu acea pe care-o are… “

Cum putem extinde aventurile gustative ale acestui prinț sau prințese, și cum le putem stimula imaginația astfel încât curiozitatea să ia locul îndoielii și refuzului?

Pentru cei mici, prezentarea alimentelor este la fel de importantă ca și pentru adulți chiar dacă nu au termen de comparație, și mai ales dacă alimentul prezentat este nou. Copiii sunt în mod natural atrași de orice arată ca o oportunitate de a se distra sau de a-și imagina diverse scenarii.

Creativitatea în farfurie nu presupune o pictură renascentistă în sosuri, ci mai degrabă o poveste pentru fiecare îmbucătură – furnicile care sunt de fapt stafide, mașinuța din legume, copacul din broccoli, norișorii din conopidă, și câte și mai câte.

  • Tăiați legumele sau fructele în forme distractive cum ar fi animale, personaje din animații sau fețe zâmbitoare. 
  • Oferiți copiilor sortimente de fructe și legume proaspete din care să-și realizeze propriile opere de artă comestibile. Pune-ți-le imaginația la incercare încurajându-i să găsească denumiri pentru creațiile lor sau să compare și să asocieze fructele și legumele cu alte lucruri care le plac.

Se întâmplă ca cei mici să nu tolereze legumele simple atât de ușor, dar le pot consuma fără probleme atunci când sunt pregătite într-un mod diferit.

  • Din acest motiv morcovul, cartoful dulce, dovleacul pot fi pregătite la cuptor sub forma unor betișoare oranj, asezonate cu ulei de măsline și alte mirodenii după preferințele lor, ca o alternativă sănătoasă și nutritivă pentru gustări.

O altă modalitate prin care ne putem asigura că micuții pretențioși pot obține o porție de legume în dieta lor, fără multă bătaie de cap, este strecurarea lor în alimente care le plac deja. Adăugarea legumelor tăiate fin sau date pe răzătoare în alimente cu care sunt familiarizați deja, cum ar fi orezul sau piureul.

  • Includeți legume tăiate mărunt în caserole, mâncăruri mixte sau sosuri care le plac. 
  • De asemenea, includeți varietăți de legume în supe creme. Includeți legume chiar în deserturi precum tortul de morcovi sau brioșele cu morcovi sau brownies cu dovleac.

Copiii se mândresc sau pot fi încurajați să se mândrească cu ceva ce plantează, îngrijesc și recoltează cu mâinile lor.

În felul acesta pot fi transformate paharele goale de iaurt sau alte recipiente, în ghivece în care pot crește salată, ridichi, roșii cherry sau morcovi.

Această experiență le poate trezi și interesul legat de felul în care se îngrijesc plantele și condițiile de mediu necesare pentru creșterea lor, dar și respectul și responsabilitatea față de alimente, în general.

Acolo unde pot ajuta, copiii trebuie încurajați să participe la pregătirea meselor.

Acest lucru nu trebuie să presupună mai mult decât spălarea și ruperea frunzelor de salată, sau alte sarcini simple care îi vor face să se simtă implicați și utili. Până la urmă, este normal ca un copil să reacționeze cu dezgust sau repulsie față de anumite alimente noi, mai devreme sau mai târziu. Însă atunci când sunt implicați în prepararea meselor, și ajung să se familiarizeze cu anumite ingrediente prin simpla manipulare a lor, vor ajunge la concluzia că nu sunt înfricoșătoare nici în farfurie.

Este important ca cei mici să învețe prin puterea exemplului, minimizând atitudinea negativă față de alimentele noi și de lovirea repetată de refuz. Copiii mici, în special, pot atinge sau mirosi un aliment pentru prima dată, însă acest lucru nu garantează și faptul că îl vor gusta. Ei vor decide când sunt pregătiți pentru prima, a doua sau a treia înghițitură.

În vreme ce acest lucru depinde și de personalitate, mulți copii (dar și adulți) vor opune rezistență atunci când vor fi întâmpinați cu rezistență.

Chiar dacă sunt mici nu este anormal să-și dorească să aibă un simț al controlului asupra a ceea ce mânâncă (și nu numai). Acest lucru nu ne împiedică să le dăm posibilitatea de a alege, și să nu-i învinovățim atunci când nu sunt dispuși să încerce câte puțin din fiecare.

Diversificarea alimentației vine și cu riscul expunerii la diverse alergii de care părinții nu pot fi conștienți până în momentul în care copilul prezintă simptome fizice.

Din acest motiv este importantă cunoașterea semnelor unei alergii alimentare, în special de către părinți, bunici și alți adulți care petrec timp cu copii.

Atunci când un copil manifestă o reacție alergică la un aliment, sistemul său imunitar reacționează prompt, producând anticorpii necesari pentru neutralizarea substanței străine. Acest lucru se întâmplă și în cazul unui virus sau a altui antigen cu care sistemul imunitar ia contact și îl consideră ca fiind invadator. Această reacție imună determină un întreg lanț ce declanșează simptomele unei alergii.

Printre cele mai comune alimente la care copiii pot fi alergici sunt incluse și:

  • Arahidele sau nucile (migdale, caju, fistic, nuci sau nuci pecan)
  • Pește și fructe de mare (creveți, homari, crab etc)
  • Lapte, Ouă,
  • Soia, Grâu

O alergie alimentară poate avea manifestări respiratorii, cutanate, ale tractului intestinal sau ale inimii. Un copil cu o alergie alimentară poate dezvolta unul sau mai multe din următoarele simptome la câteva minute până la o oră după ce a consumat acel aliment.

  • congestie nazală
  • tuse
  • diaree
  • amețeli, dezorientare
  • mâncărime în jurul gurii sau urechilor
  • greaţă
  • pete roșii pe piele cu prurit (urticarie)
  • erupții cutanate (eczeme)
  • dificultăți respiratorii
  • strănut
  • dureri de stomac
  • gust ciudat în gură
  • umflarea buzelor, a limbii și / sau a feței
  • vărsături
  • respirație șuierătoare

Copiii mici nu pot explica mereu simptomele pe care le resimt, din acest motiv adulții trebuie să interpreteze ceea ce simte copilul. Copiii pot declara că le-a rămas ceva în gât, că au amețit, ca au limba prea mare sau că au mâncărimi în jurul gurii sau urechilor.

În cazul unei reacții alergice severe denumită și anafilaxie (care apare în special în cazul alergiilor la arahide sau crustacee), copilul poate prezenta probleme la înghițire și dificultăți respiratorii. Anafilaxia necesită ajutor medical urgență.

Semnele anafilaxiei includ:
– dureri în piept
– confuzie
– leșin, inconștiență
– dificultăți de respirație, respirație șuierătoare
– umflarea buzelor, a limbii, a gâtului
– probleme de înghițire
– hipoxie (pielea capătă o nuanță albastră)
– puls slab

Comentarii via facebook

comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here