*În lume există deja locuri de joacă special amenajate pentru adulţi (în Londra, de exemplu) – iar studiile susţin din plin ideea, mai ales în contextul social actual, în care cei mari muncesc prea mult și se joacă prea puţin pierzând multe avantaje pe care jocul le aduce în vieţile lor. De 1 aprilie vă păcăleam pe jumătate, anunţând pe facebook că s-ar fi propus un proiect de lege pe tema implementării acestei idei și în România… Din păcate, acest proiect nu există, din fericire am avut plăcerea să vedem că adulţilor le-ar plăcea tare mult să poată elibera copiii din ei, într-un spaţiu de joacă. Bun, deci pofta de joacă a rămas acolo.

_____________________________________________________________________

Joaca nu este esenţială doar pentru copii sau pentru adulţi, ci pentru societate în ansamblu, așa cum susţine psihologul Kathryn Hirsh-Pasek – directorul Temple University’s Infant and Child Laboratory și autorul “De ce avem nevoie să ne jucăm mai mult și să memorăm mai puţin”.

“Renunţând la joacă, renunţăm la o parte din noi, care ne face mai buni în fiecare zi“- mai prietenoși, mai performanţi, mai înţelegători, mai fericiţi, mai receptivi la învăţăturile noi și mai ingenioși în identificarea soluţiilor. Absenţa jocului în vieţile “oamenilor mari” devine una din cauzele anxietăţii, depresiei sau lipsei de productivitate – resimţite tot mai des.

Pare o copilărie, dar dacă discutăm subiectul “în joacă” și nu “în serios”…

  • În joacă alungăm stresul acumulat în timpul zilei – prin eliberarea endorfinelor, care provoacă starea de bine în organism.
  • În joacă ne antrenăm funcţiile cognitive și ne stimulăm imaginaţia.
  • În joacă e mai ușor și să învăţăm, pentru că imaginaţia e liberă și creativitatea iese la joacă înclusiv atunci când trebuie să rezolve probleme.
  • În joacă ne apropiem – familie, colegi, prieteni… Chiar și interacţiunea cu persoanele străine are de câștigat în joacă. Explicaţia e simplă: râsul, distracţia și buna dispoziţie ne fac să fim mai joviali, prietenoși, relaxaţi în interacţiunea cu cei din jur.
  • În joacă ne punem mai des în papucii celorlalţi. Copiii privesc jocul din prisma tuturor jucătorilor, ceea ce nu aduce doar empatie, ci și perspectivă.
  • În joacă ne împrietenim! Când privești jocul din prisma tuturor jucătorilor, ești parte din el și te bucuri de proces împreună sau în competiţie cu partenerii de joc. Fair play-ul este o lecţie învăţată în primul rând în “cei șapte ani de joacă” și, prin lipsa exerciţiului, îl putem pierde pe drum. La și empatia, spiritul de echipă, prietenia – forţa de joacă le alimentează și le antrenează cu fiecare experienţă.
  • În joacă ne antrenăm simţul umorului. Indiferent cine de cine râde, râdem împreună.
  • În joacă suntem mai performanţi. Cercetătorii susţin că unul dintre principalele motive care influenţează căderea nivelului de productivitate în rândul adulţilor e lipsa jocului. Iar team-building-urile organizate de angajatori au tocmai acestă componentă în desfășurător – angajaţii participând la diverse workshop-uri creative (joacă pur și simplu).
  • În joacă producem energie. Joaca e sustenabilă, atunci când ne mișcăm producem energie (o parte e folosită pe loc, alta se pierde – mai nou, există metode de colectare a energiei pierdute prin mișcare).
  • În joacă suntem mai sănătoși! Joaca nu doar că dă vitalitate, dar ne și întărește sistemul imunitar.

cover

Deci lipsa jocului în viaţa adulţilor e treabă serioasă… 

Avem și câte ceva de pierdut pe drumul maturizării. Joaca este poate cea mai mare pierdere… Mai ales că nici nu prea sunt motive să renunţăm la ea – rost de joacă e peste tot. 

Joaca e orice vrem să fie, atâta vreme cât există poftă de joc, de detașare, de eliminare (pentru o vreme) a tuturor convenţiilor, realităţilor, obișnuinţelor și restricţiilor pe care ni le impunem deja în mod obișnuit. De la jocuri de societate cu prietenii, la jocuri sportive (parcurile sunt pline de opţiuni: terenuri de fotbal, de baschet, mese de ping pong, gazon cât vezi cu ochii pentru volei, badminton etc…). Joaca este orice “experiment” ne vine să facem, orice drumeţie, orice poveste citită cu poftă copilului înainte de culcare, orice ieșire în aer liber. Până și plimbarea câinelui se lasă cu o porţie bună de joacă. Orice hobby începe în joacă, iar exemplele pot continua la nesfârșit.

Opţiunile nu lipsesc, iar “talentul” a rămas acolo. Trebuie doar antrenat (exact ca un mușchi) – pofta vine jucând! Deci ieși la joacă, omule mare!

Sursa foto: timeout.com

Surse info: livescience huffingtonpostpsychcentral, TEDwanderlust.

Comentarii via facebook

comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here