Iarna ne costă pe toţi, iar nota de plată nu e deloc cea mai ieftină, nici măcar pentru energia… organismului.

Dacă acasă sistemele de încălzire artificială funcţionează “la comandă”, în organismul nostru procesul este mult mai complex, oricât de tânar sau de matur ar fi… Creierul, organele, mușchii, toate sunt “ocupate” atunci când temperaturile sunt extreme.

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au simţit tratamentul dur al ierniii, indiferent de frumseţea peisajelor… Așa că și-au “meșterit” unelte şi metode diverse pentru a face faţă provocărilor – fie că vorbim despre un ciorap mai gros, o haină mai groasă și straturi peste straturi de alte invelişuri, care i-au făcut sa se mişte anevoie şi legănat printre mormanele de zăpadă.

Această perioadă calendaristică cu grave consecinţe meteorologice, culminează adesea cu ninsori viscolite, în cantităţi impresionante care ne fac să privim inmărmuriţi la furia crancenă a naturii, de cele mai multe ori prin ecranul televizorului, şi pentru alţi temerari chiar din mijlocul ei… Dar consecinţele e de prisos să spunem că sunt doar meteorologice, pentru că deşi iarna reprezintă fără îndoială un anotimp din cele petru pe care le cunoaştem cu toţii, de-a lungul timpului i s-au atribuit adjective ca “ucigaşă” şi “neiertătoare”…

Iar pentru a înţelege mai bine de ce se plâng atâţia de frigul iernii, în cele ce urmează vom descrie eforturile pe care organismul nostru le depune pentru face faţă în condiţii de temperaturi scăzute, şi vom vedea care sunt consecinţele reale cu care acesta se confruntă în anotimpul alb.

În primul rând, este esenţial să înţelegem de ce este necesară menţinerea unei temperaturi constante a corpului, şi cum se adaptează acesta prin mecanisme de termogeneză (producerea energiei), termoliză (pierderea surplusului de căldură) și conservarea căldurii, în funcţie de necesităţi.

Temperatura corpului uman este menţinută constantă, la o valoare de aproximativ 37ºC (cu variaţii între 36,2º C şi 37,4º C), esenţială pentru desfăşurarea tuturor proceselor fiziologice care au loc, ca de exemplu activitatea diferitelor enzime ce condiţionează diverse procese metabolice.

În condiţii normale, temperatura corpului este menţinută între anumiţi parametri (homeostazie termică), prin reacţii complexe, cu ajutorul unui sistem termoreglator care activează procesele de termogeneză și termoliză în funcţie de temperatura la care trebuie adaptat organismul.

Controlul temperaturii se face prin intermediul hipotalamusului, care menţine homeostazia termică prin toate cele trei mecanisme de termogeneză, termoliză, și de conservare a căldurii.

Termoreglarea este mediată nervos şi hormonal de către hipotalamus, cu ajutorul termoreceptorilor periferici din piele, şi cei centrali din hipotalamus, măduva spinării, organele abdominale, furnizând hipotalamusului informaţii despre temperatura pielii şi a interiorului corpului.

Termogeneza creşte producţia de căldură în organism şi este realizată printr-o serie de procese care implică hipotalamusul și corelaţiile sale cu sistemul endocrin.

HIPOTALAMUSUL ȘI…

… GLANDA TIROIDĂ: 

Prin acţiunea hipotalamusului asupra glandei tiroide, acesta stimulează eliberarea de tiroxină, având efect calorigen și crescând rata metabolismului la nivel tisular.

… GLANDELE SUPRARENALE: 

Hipotalamusul acţionează şi asupra glandelor suprarenale, ce au efect secundar în mecanismele termogenezei şi de conservare a căldurii. Stimularea suprarenalelor duce la secreţia de catecolamine si glucocorticoizi, care activează rapid mecanismele termogenetice după perioade scurte de expunere la frig – spre deosebire de stimularea tiroidei, a cărei acţiune termogenetică este exercitată după o perioadă mult mai îndelungată, necesitând timp de latenţă mult mai mare.

… VASELE DE SÂNGE:

De asemenea, hipotalamusul mai este responsabil şi cu procesul de conservare al căldurii, acest proces implicând stimularea sistemului nervos simpatic – autonom, fără control conştient, ce pregăteşte corpul pentru situaţii sau acţiuni periculoase – şi care la rândul său duce la apariţia vasoconstricţiei – micșorare a diametrului vaselor sangvine prin contracția fibrelor musculare netede din pereții lor (ceea ce are drept rezultat reducerea afluxului de sânge). Este un mecanism care conservă temperatura corpului, scopul ei fiind acela de a reduce suprafaţa prin care se pierde căldura, astfel că circulaţia sangelui la nivelul vaselor cutanate va fi redusă semnificativ. Sangele central, încălzit, şuntează periferia corpului (in special extremitaţile), pentru a păstra o temperatură constantă la nivelul organelor vitale.

… MUȘCHII [FRISONUL]

Un mecanism de termogeneză este frisonul. Tot prin intermediul sistemului nervos simpatic, expunerea la temperaturi scăzute stimulează centrii nervoşi aflaţi în hipotalamus, senzaţia de rece fiind conştientizată la nivelul cortexului cerebral şi provoacă răspunsuri voluntare, prin efectuarea de efort fizic, mişcări de încălzire, etc.

Masa musculară este principala sursă de încălzire a corpului, şi pe langă forţa fizică pe care ne-o conferă, în urma contracţiei musculare se emană şi energie sub formă de căldură (~70% din energia consumată). Astfel, în urma activităţilor fizice, metabolismul generator de căldură este crescut, iar în absenţa unor mişcări voluntare, organismul se apără determinând apariţia frisonului.

Frisonul este activat tot pe cale hipotalamică, şi ca raspuns la temperatura scăzută, creşte tonusul musculaturii în tot corpul, determinand o serie de contracţii musculare ritmice, iar producţia de căldură a organismului putand creşte de la 4 pana la 5 ori faţă de normal.

… FIRELE DE PĂR

O altă modalitate de conservare a temperaturii corpului este piloerecţia, adică ridicarea firelor de păr, însă în mod cert, acest mecanism nu este eficient la om, dar la animale este destul de important, rezultând un strat izolator chiar lângă piele, pentru a reduce transferul de căldură către mediul înconjurător.

… TRANSPIRAŢIA

Oprirea sudoraţiei este tot un mecanism de păstrare a temperaturii, iar abolirea ei va face ca răcirea corpului prin evaporare să se oprească.

Termogeneza se mai produce şi în urma stimulării sistemului nervos simpatic şi prin secreţia de catecolamine, care produc o creştere imediată a metabolismului celular.

Acest efect poartă numele de termogeneză chimică, iar la adult aceasta creşte producţia de căldura cu 10-15%, însă la copii poate ajunge pană la 100%, ceea ce poate fi esenţial in cazul unui nou-născut, pentru a menţine o temperatură normală în corp.

Metabolismul celular mai este stimulat şi de secreţia de tiroxină de către glanda tiroidă, însă această creştere a metabolismului prin mecanismul tiroidian nu se instalează imediat, ci necesită cateva saptămani,timp în care glanda tiroidă se hipertrofiază pentru a asigura noul nivel al secreţiei de tiroxină.

Pentru răspunsul termogenezei există în mod evident implicaţiile nutriţionale, deoarece creşterea metabolismului celular implică şi creşterea energiei provenite din alimentaţie. Metabolismul carbohidraţilor poate contribui mai mult la totalul resurselor energetice in situaţii în care aclimatizarea la frig este necesară pe perioade mai îndelungate.

  • De asemenea, sexul, vârsta și capacitatea de aclimatizare, toate contribuie la răspunsul termoreglării la frig…
  • La fel și compoziţia corporală, adică raportul de masă musculară și masă adipoasă, precum şi suprafaţa la care sunt raportate.
  • Sunt importante şi măsurile pe care le luăm atunci când ne confruntăm cu frigul, de-asta este importantă imbrăcămintea adecvată şi stratificată, precum şi reducerea duratei expunerii la frig, toate acestea contribuind la reducerea stresului fiziologic pe care îl provoacă expunerea la temperaturi scăzute.

Cu peisaje superbe și cu pretenţii pe măsură, iarna ne provoacă și ne consumă… Să știm ce ne trebuie pentru a ne adapta la condiţiile ei poate fi cheia care deschide ușa – pentru a ieși la joacă și a ne bucura de toată frumuseţea pe care anotimpul alb o aduce în fiecare an.

 

Comentarii via facebook

comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here