Copiii iubesc costumaţiile, personajele de poveste și… poveștile de groază. Deci de ce nu am profita de ocazia sărbătorii de Halloween pentru a-i vedea încă o dată zâmbind, imitând și născocind diverse roluri?

Deși Halloween-ul este considerat o sărbătoare cu conotații mercantile, simboluri și obiceiuri kitsch sau împrumutate, ce nu cadrează cu teritoriul și cultura acestei țări, totuși puţini știu că sărbătoarea de Halloween își are originile chiar în Europa și că este una dintre cele mai vechi sărbători ce s-au păstrat de-a lungul secolelor sub diverse forme, fiind adaptată diverselor culturi și teritorii.

Forma în care s-a răspândit celebrarea Halloween-ului e una pe care o putem recunoaște foarte ușor, costumele, măștile, lanternele făcute din dovleci (Jack-O’-Lantern), trick-or-treat, petrecerile tematice fiind doar câteva dintre obiceiurile întâlnite și perpetuate, în ciuda necunoașterii originilor și confuziilor apărute odată cu asimilarea acestui rit.

ISTORICUL SĂRBĂTORII
E FOARTE INTERESANT…

Halloween-ul se sărbătorește pe data de 31 octombrie, zi care coincide și cu ultima zi a calendarului celtic care simbolizează o sărbătoare păgână dedicată rememorării celor morți. La originile sale ea purta numele de All Hallows Eve și era ziua de dinaintea All Saints’ Day în care se creștinau păgânii, ziua de 1 noiembrie fiind dedicată celebrării tuturor sfinților Bisericii Catolice.

Obiceiurile Halloween-ului își au originea în festivalurile celtice ce se țineau cu ocazia recoltei, în special festivitatea celtică Samhain, în care se sărbătorea sfârșitul verii și începutul anotimpului rece, o perioadă adesea asociată cu moartea.

  • Celții credeau că în noaptea de dinaintea începerii noului an hotarele dintre lumi, cea a viilor și cea a morților se confundau și deveneau deschise, prilejuind întoarcerea spiritelor pe pământ. Acest lucru putea însemna că spiritele malefice puteau aduce pagube recoltelor, dar în același timp și că prezența lor putea înlesni comunicarea cu lumea de dincolo și că acest lucru putea ajuta druizii să facă diverse previziuni, acestea constituind o sursă de confort în anotimpul greu pe care îl aveau de străbătut.
  • Aceste ritualuri ale recoltei erau adesea însoțite de focuri sacre în care se ardeau simbolic darurile recoltei și se aduceau jertfe zeilor. Trecerea dintre ani era sărbătorită cu diverse obiceiuri printre care și cel al îmbunării spiritelor prin lăsarea de daruri la ușă pentru a asigura abundența recoltelor viitoare, dar și cel al purtării de costume și al previziunilor pentru anul în care tocmai pășeau.

Schimbările acestor sărbători au început în anul 43 d.Hr. după cucerirea teritoriului celtic de către Imperiul Roman, vreme de 400 de ani combinând obiceiurile de origine romană cu cele celtice care sărbătoreau Samhain.

  • Una din sărbătorile rezultate în urma sincretismului religios și al contopirii tradițiilor autohtonilor cu cele ale nou veniților a fost Feralia, fiind sărbătorită tot într-o zi a lunii octombrie și care era dedicată de către romani  comemorării celor decedați, cea de-a doua sărbătoare fiind dedicată zeiței romane Pomona, cea a abundenței și a recoltelor, numele ei fiind de origine latină, pomum însemnând fruct, în special fruct de livadă.

Ziua Tuturor Martirilor apare în calendarul creștin în anul 609, papa Bonifaciu al IV-lea dedicând panteonul roman ca loc de onoare al martirilor creștini. Până in secolul IX influența creștină a tot fost răspândită pe teritoriul celtic, aceasta fiind supusă ritualurilor și sărbătorilor celtice, însă cu timpul având tendința de a adapta aceste sărbători fondului religios creștin.

În anul 1000 d.Hr. biserica dedică data de 2 noiembrie ca fiind Ziua Sufletelor, ce era marcată tot de obiceiurile ce includeau focuri, purtarea de măști și costume ca reprezentare a spiritelor bune și rele, tendința bisericii fiind aceea de a înlocui riturile celtice de comemorare a morților cu o sărbătoare cu conotație religioasă ce avea elemente similare însă era aprobată de biserică.

Pătrunderea Halloween-ului în Statele Unite a fost destul de limitată în Noua Anglie din pricina valorilor protestante rigide, acesta fiind răspândit mai mult în Maryland și în coloniile din regiunile sudice.

  • Cu timpul, versiunea americană a sărbătorii a luat naștere prin adaptarea și asimilarea reciprocă a diverselor grupurilor etnice și ale autohtonilor nativilor americani.
  • Primele manifestări de sărbătorire ale Halloween-ului cuprindeau petreceri și evenimente publice în cinstea recoltelor în cadrul cărora oamenii se adunau să petreacă, să cânte, să danseze, să împărtășească povești despre strămoșii lor și să-și ghicească viitorul. În zonele coloniale, festivitățile de Halloween cuprindeau și relatarea poveștilor înfricoșătoare cu fantome dar și despre năzdrăvăniile făcute de copii.
  • Până la mijlocul secolului XIX aceste festivități anuale ale toamnei erau destul de întâlnite, însă Halloween-ul nu era încă sărbătorit pe tot teritoriul Statelor Unite, iar în a doua jumătate a secolului XIX cu ocazia invaziei de imigranți, în special cei irlandezi care au vrut să scape de foametea din 1846, acest lucru a contribuit major la popularizarea sărbătoririi Halloween-ului.
  • Odată cu influența tradițiilor irlandeze și engleze, sărbătorirea  Halloween-ului a început să capete forma pe care o cunoaștem și azi, cea a purtării de costume și al obiceiului de  “trick or treat”, adică acela de a se plimba pe la casele oamenilor pentru a cere de mâncare sau bani.
  • Spre finalul anilor 1800 a avut loc o mișcare in Statele Unite ce urmărea ca și sărbătoarea de Halloween să capete o formă ce avea scopul mai degrabă de a închega comunitățile, decât perpetuarea poveștilor cu fantome, farselor și vrăjitoriei, pentru ca la final de secol obiceiurile să rămână neschimbate, cu aceleasi petreceri, festinuri, jocuri și costume.
În acest context s-a dorit eliminarea elementelor “infricoșătoare” și “grotești” ale sărbătoririi Halloween-ului, părinții fiind încurajați prin diverse surse, ca ziarele sau liderii de opinie ai comunităților să facă acest lucru, pentru ca în urma acestor eforturi la începutul secolului XX această sărbătoare să-și piardă din superstiții și din substratul religios, dar și din înțelesul său original.

În anii ‘20 și ‘30 sărbătoarea Halloween-ului își definește o formă în care o parte din superstiții și simboluri sunt încă păstrate, însă fenomenul căpătând și conotații economice și sociale importante, până în anii ‘50 Halloween-ul rămânând apanajul tinerilor, tradiția lui fiind dusă mai departe de generațiile Baby Boomers din comunitățile culturale, la scară mai mică, în școli sau acasă.

Obiceiul de trick-or-treat are la bază o preluare a unui obicei din timpul paradelor din timpul All Saints Day, atunci când oamenii obișnuiau sa ofere de pomană celor săraci, cu promisiunea ca, în schimb, aceștia să facă o rugăciune pentru sufletele celor morți.

  • Originea acestui obicei are tot o semnificație păgână, și anume aceea de a oferi mâncare și băutură pentru potolirea spiritelor. Ideea măștilor și costumelor a pornit de la credința că spiritele le puteau ieși în cale în toiul nopții, iar pentru ca ele să nu-i poată recunoaște, oamenii se costumau sau foloseau măști.
  • Aceste superstiții au fost mult exacerbate în perioada Evului Mediu, când aceste credințe erau asociate cu lucruri malefice și forțe ale răului, spre deosebire de credințele celtice, care le atribuiau unor lucruri firești ce țineau mai degrabă de natură și de aspecte universale ca viața și moartea.

Un alt obicei al celebrării Halloween-ului este și scobirea dovleacului și transformarea sa în laterna simbolică, Jack-O’-Lantern pe care oamenii o foloseau atunci când mergeau noaptea pe la casele oamenilor după bunătăți.

  • Acest obiect-simbol are însă o legendă în spate, aceea a unui fierar pe nume Stingy Jack (Jack Zgârcitul), care a reușit să-i întindă diavolului o capcană. Într-una din relatări se spune că Jack reușește să fugă de diavol și sa-l păcălească să se urce într-un copac, acesta gravând o cruce la baza triunchiului său, reușind astfel să-l blocheze pe diavol acolo.
  • O altă relatare a legendei spune că Jack la un pahar fiind cu diavolul, zgârcit cum era, nu dorea să achite consumația, așa că îl convinge pe diavol să ia forma unei monezi, acesta profitând de șiretenie, pune moneda în portofel alături de o cruce, prinzându-l în capcană.
  • În ambele variante, Jack dorește să cadă la o învoială cu diavolul și să-l lase liber cu condiția ca acesta să nu-i facă rău și să nu-i ia sufletul după moarte. Când Jack moare, el este alungat de Dumnezeu din Rai din cauza șireteniei și zgârceniei de care a dat dovadă în timpul vieții, însă nici diavolul nu a dorit să-i primească sufletul în iad, căci la urma urmei s-a ținut de promisiunea făcută. După ce Jack este izgonit din Iad, el primește de la diavol un cărbune aprins cu care să-și lumineze calea. De-atunci Jack colindă între cele două lumi, având ca sursă de lumină cărbunele aprins pe care l-a pus într-un nap, el fiind descris ca o apariție fantomatică și răzbunătoare, iar cine dă nas în nas cu el, să știe că e vorba despre Jack Zgârcitul și că trebuie să se ferească de el, irlandezii numind-ul Jack Of the Lantern – Jack-O’-Lantern.

Sărbătoarea de Halloween poate fi, deci, și o foarte bună ocazie pentru a-i împrieteni pe cei mici cu dovleacul, un aliment pe care orice părinte și-l dorește în meniul de sezon al familiei… Și cum joaca cu mâncarea se poate dovedi utilă în formarea comportamentului alimentar, imediat după scobirea dovleacului putem pregăti și o plăcintă, tot în echipă (părinte-copil). 

Comentarii via facebook

comments

SHARE
Previous articleASOCIEREA ALIMENTELOR
Next articleDOVLEACUL

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here