Escalada nu este doar un sport, este mai degrabă o cultură, un stil de viaţă. Îmbogăţește sufletul, hrănește mintea și trupul, te învaţă și te ajută să te ridici deasupra multor probleme. Dar cel mai important rezultat este zâmbetul și fericirea copiilor.  

Căţărarea este pentru copii tot așa cum zborul este pentru păsări

11152708_809018729177034_5332883896849599345_n
fotograf: Erik Zöllner

Recunoașteţi contextul? Pentru părinţi, întrebarea e retorică.

Două mâini micuţe și aparent fragile încep să descopere mediul înconjurător. Hainele, pătura și jucăriile sunt luate în vizor, strânse în pumn și trase în toate direcţiile, dar plictiseala intervine rapid. Spaţiul pătuţului nu este suficient să hrănească pofta de joacă și curiozitatea unui copil.  Puţin mai departe sunt tot felul de obiecte colorate și foarte interesante la care trebuie să ajungă, iar drumul către ele este blocat de un gard. Dar asta nu poate să îl oprească, are o lume întreagă de explorat! Astfel are loc prima ascensiune de succes, cea a zăbrelelor pătuţului! Urmează apoi cutiile și alte obiecte, mobila, panourile din locurile de joacă și chiar și copacii sau gardurile.

Dar de ce să se oprească joaca aici? Când ne uităm la sprinteneala, naturaleţea și intuitivitatea cu care se caţără, e ușor de înţeles de ce atât de mulţi copii urmăresc această joacă și o transformă în hobby: escalada.

fotograf: Greg Roberts – via Flickr (1)

Deși totul este în joacă, escalada este o sursă infinită pentru dezvoltare fizică, psihică și emoţională.

Totul începe cu formarea abilităţilor senzorial-perceptive – datorită interacţiunii cu mediul stimulant. Fie că este vorba despre canapeaua din sufragerie, un copac sau peretele din sala de escaladă, diferitele texturi oferă o nouă senzaţie. Iar asta este doar prima parte.

Escalada este o activitate intens cognitivă datorită căreia, în primul rând, se dezvoltă sistemul neuromuscular, în paralel cu dezvoltarea psihomotorie. Căţărarea implică conștientizarea poziţiei corpului și a direcţiei, ceea ce dezvoltă abilităţile proprioceptive și echilibrul.

Palma se strânge, piciorul împinge, mâna trage iar corpul o urmează. Acum începe distracţia. În timpul căţărării, copilul își dezvoltă abilităţile perceptiv-motorii și coordonarea psihomotrică. Cu alte cuvinte, copilul descoperă CE mișcări poate face corpul lui, CUM le face și apoi învaţă să aibă CONTROL asupra lui, toate în timp ce el se distrează.

Putem să anticipăm că efectele escaladei sunt creșterea treptată a forţei și a capacităţilor fizice, a rezistenţei, exersarea mobilităţii, dar mai puternic este efectul asupra psihicului copilului, impactul pozitiv fiind de lungă durată.

Fiecare urcare este incitantă, iar atingerea vârfului reprezintă un succes și un motiv în plus de bucurie, ceea ce îi oferă mai multă încredere în forţele proprii și un gram în plus de curaj și ambiţie. Dar să nu credeţi că motivaţia de a ajunge la top se transformă în imprudenţă. Dimpotrivă, copilul învaţă singur cum să evite loviturile și să își păstreze calmul. Escalada favorizează antrenarea auto-disciplinei și a conduitei preventive, iar părinţii se pot bucura de mai multe momente de relaxare, știind că au un copil descurcăreţ.

Ochii se fac mari, zâmbetul se lărgește iar rotiţele încep să se învârtă. Mai întâi, trebuie să analizeze traseul: unde sunt prizele, cum să le abordeze. Apoi își pregătește mișcările: unde să pună piciorul, în ce ordine, și abia acum începe căţărarea. Dar, așa cum știm cu toţii, nu totul iese așa cum ne planificăm. Ce face un copil atunci când nu poate să treacă peste un obstacol? Găsește o metodă prin care să îl ocolească, de cele mai multe ori printr-o mișcare „surpriză”. Pe măsură ce joaca devine mai serioasă iar traseele mai dificile, copilul este și mai motivat să reușească, având mereu un as în mânecă: creativitatea!

Analiză, organizare, adaptabilitate, toate acestea sunt dobândite prin practicarea escaladei. Și nu se limitează doar la momentul căţărării, ci influenţează viaţa de zi cu zi. Deoarece învăţarea experienţială facilitează asimilarea noilor cunoștinţe, impactul pozitiv este lungă durată, escalada având beneficii impresionante în special pentru copii cu nevoie speciale.

11090858_809018369177070_8590134232954286856_oAșa cum ne-au spus și cei de la ClimbAgain, pe lângă beneficiile fizice, escalada s-a dovedit a fi favorabilă… 

„pentru dezvoltarea schemelor mentale (copiii cu autism având comportamente mentale dezorganizate), dezvoltarea capacității de susținere a efortului voluntar și de motivare a comportamentului, educarea comportamentului prin disciplina pe care o impune sportul”.

Deși nu este exact primul gând care îţi vine atunci când zici alpinism, socializarea este o parte esenţială a acestui sport. Chiar dacă un copil întâlnește dificultăţi sau face o mișcare greșită iar traseu nu este dus până la capăt, va avea mereu ceva de învăţat și, mai presus de asta, se va bucura de susţinerea celorlalţi.

Da, copilul este singur pe perete dar este legat, atât la propriu cât și la figurat, de antrenor dar și de ceilalţi participanţi. Uralele de încurajare vin din toate părţile și animă o sală întreagă, demonstrând susţinere.

frati
fotograf: Erik Zöllner

„La căţărat‚ suntem toţi ca fraţii”

A spus-o Cristian Râpă, care în 2013, la doar 11 ani, a fost primul cățărător român care a câștigat două concursuri de GrandSlam din circuitul internațional al întrecerilor de copii.

Pe Cristian și pe mulţi alţii i-am cunoscut la Trofeul Internaţional de Escaladă Carpatic. Organizat de Alpin Club Carpatic în parteneriat cu Federația Română de Alpinism și Escaladă. Această competiţie pentru copii a avut participanţi din mai multe ţări. Însă indiferent de limba pe care o vorbeau, cu mic, cu mare, toată lumea a sărbătorit și a încurajat participanţii. Entuziasm, adrenalină, emoţii și lacrimi de crocodil, atmosfera a fost încărcată și, cu toate că nu ne cunoșteam, am trăit cu toţii aceeași clipă, uniţi ca o familie.

ClimbAgain & Again & Again

Asociatia Club Sportiv ClimbAgain se află deja în al doilea an de antrenamente cu copiii de la școlile speciale pentru deficienți de vedere și de auz din București și lucrează inclusiv cu copiii cu afecțiuni din spectrul autist.

Am stat de vorbă cu ei și ne-au povestit cum „cățărarea devine un joc care stimulează atenția și reduce hipotonia, care activează empatia și încrederea față de străini”. „Escalada i-a ajutat în dezvoltarea motricității și orientării, a memoriei și capacității de planificare, precum și a încrederii în sine și în ceilalți – antrenori și colegi deopotriv㔂 a completat Ioana, membru al acestei echipe minunate.

Misiunea celor de la ClimbAgain este de a încuraja și susține copiii, tinerii și adulții cu nevoi speciale, indiferent de etnie, religie, rasă sau statut social, să practice escalada ca o metodă de terapie pentru dizabilitate, de dezvoltare a abilităților de viață și de integrare socială.

Iar această familie a escaladei este deschisă tuturor, surpriza cea mai frumoasă nefiind decernarea premiilor, ci prezenţa celor de la Asociaţia Club Sportiv ClimbAgain și susţinerea colectivă de care au avut parte copii.

linie_600_subtire

Concluzii…

  • Libertate, foarte multă libertate de experimentare! Acum tot universul se transformă într-un loc de joacă!
  • Putere! Foarte multă putere! Da, fizicul prinde noi forţe și contur armonios, dar și caracterul și personalitatea copilului!
  • Despre energia consumată nu are rost să vorbim, pentru că o ascensiune de succes oferă atât de multă energie pozitivă încât ai spune că a mâncat o ciocolată întreagă, așa de dulce este sentimentul.
  • Cu o linie foarte groasă trebuie să subliniem încrederea în sine, care antrenează o atitudine sănătoasă și care se transpune în toate activităţile, atât la joacă cât și la școală.
  • Ordine și disciplină! Nu impuse, dobândite natural, fără efort sau neplăceri.
  • Chiar dacă nu se caţără, tot are cu cine să stea de vorbă și să se joace, iar escalada promovează socializarea și oferă nenumărate ocazii de a învăţa ceva nou și de a-ţi face prieteni.

linie_600_subtire

Copiii se caţără pentru a explora, pentru a avea o altă perspectivă, acces la alte opţiuni de joacă, pentru provocarea de a ajunge sus, în vârf și reușita ei, dar mai important este

fotograf: Mary Ann Moses – via Flickr (2)
că o fac din plăcere pentru plăcere! Așa că este ușor de înţeles de ce vă sfătuim cu tărie să eliberaţi maimuţelele – lumea este mare iar mintea lor este încăpătoare.

În plus, toată lumea își dorește să petreacă cât mai mult timp în aer liber. Copacul din parc nu mai este doar pentru umbră, o plimbare la munte nu mai este doar pentru peisaje, iar bolovanul imens reprezintă acum un loc nou de joacă! Totul se schimbă în ochii unui mic căţărător. Oportunităţile se ivesc la tot pasul.

Surse foto: ClimbAgain; Carpatic – sală de bouldering și escaladă, Flickr (1)Flickr (2)

Comentarii via facebook

comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here