EPISODUL 4. MEMORIA ESTE POLIGLOTĂ DE LA MIC LA MARE

 

Circulă printre noi două mituri care spun că cei mici au aptitudini native pentru învățarea limbilor străine și mai mult decât atât, că au capacitatea de a le asimila mai ușor și mai rapid decât adulții. Cu toate acestea adulții joacă un rol cheie în formarea micilor poligloți. Fără ajutorul lor – acasă, la grădiniță, la școală sau în orice mediu educativ – învățăceii nu și-ar dezvolta atât de bine capacitățile lingvistice.

 

1. MITUL COPIILOR MAI CAPABILI DECÂT ADULȚII

Este ușor de combătut, întrucât studiile arată că singura diferență dintre cei mici și cei mari poate fi accentul. Copiii expuși la o limbă straină în primii ani de viață vor pronunța cu siguranță mult mai bine cuvintele, pentru simplul motiv că adulții sunt deja amprentați de regulile și pronunția limbii natale. Și tocmai acest detaliu mai face o dferență esențială. Adulții sunt deja familiarizați cu norme de gramatică și de lexicologie, cunosc mai multe expresii și sensurile lor, sunt mult mai citiți și au un limbaj mult mai antrenat. Iar aceste cunoștințe deja dobândite îi ajută să fie mult mai comozi în procesul de descifrare a unei noi limbi. Evident, nu? Copiii, pe de altă parte, nefiind la fel de ancorați în regulile vorbirii materne nu au puncte de reper la fel de consistente pentru a “prinde” rapid mersul gramaticii unei noi limbi, de exemplu.
Este adevărat însă că limbile străine sunt recomandate de la vârste cât mai fragede, dar acest aspect nu argumentează sub nicio formă mitul “nativilor poligloți”. Ȋn realitate, copii depun eforturi în asimilarea limbilor străine, iar adulții trebuie să le ofere suport. Specialiștii au identificat diferențe între contextele micilor învățăcei, dar în ambele cazuri implicarea celor mari este esențială.

 

2. MITUL COPIILOR NĂSCUȚI CU SUPERPUTEREA POLIGLOTĂ

Specialiștii fac diferența dintre “învățăceii simultani” – care sunt expuși din primele zile de viață la cel puțin două limbi și “învățăceii secvențiali”, care după ce aprofundează limba natală încep să studieze și una străină (atunci când aceasta este introdusă în programa școlară, de exemplu, sau la grădiniță).

Ȋn cazul învățării simultane lucrurile sunt ceva mai simple pentru cei foarte foarte mici. Pentru că procesul bilingv începe de la zero. Ȋnvățarea simultană a două limbi are loc atunci când copiii sunt expuși acasă unei interacțiuni bilingve. Până la vârsta de 6 luni, copiii au capacitatea de a stoca ambele limbi deodată, dar în zone diferite ale creierului, dezvoltându-le în paralel. Și este foarte adevărat că o fac cu destul de mare ușurință. Fiind tratate diferit, sistemele lingvistice se construiesc separat și independent în mințile celor mici. Dar, dacă adulții vor să exploateze acest detaliu astfel încât copiii să rețină la fel de bine ambele limbi, atunci trebuie să aibă grijă ca vocabularul să fie folosit în aceeași măsură. Altfel, cuvintele specifice limbii mai puțin vorbite încep sa fie uitate. Deci copiii au capacitatea de a învăța cel puțin două limbi de la bun început, dar atâta vreme cât sunt expuși la ele în egală măsură.

Iar un astfel de tip de învățare bilingvă din primele luni de viață este într-adevăr o experință extraordinară pentru cei mici. Acest antrenament al minții le dezvoltă funcțiile cognitive pe termen lung (inclusiv memoria) și chiar pe cele sociale și desigur verbale. Activitatea neuronală a acestor copii este cu mult mai activă decât a celorlalți de aceeași vârstă, cercetătorii observând chiar o mai mare densitate a țesutului în zone specifice ale creierului – responsabile cu atenția, memoria și capacitatea de învățare, inclusiv a altor limbi străine.

Dar în cazul învățării secvențiale, când copiii au aprofundat deja limba natală, lucrurile se complică puțin atunci când micuții întâlnesc cea de-a doua limbă. Este și normal. Ca și în cazul adulților, aceștia au un vocabular îmbogățit, pronunția este deja conturată, iar abordarea unei limbi străine nu se mai petrece ca în cazul învățăceilor simultani. Mai mult decât atât, în cazul de față învățarea unei limbi străine depinde și de motivația sau de temperamentul copilului. Iar din acest punct de vedere, specialiștii au identificat câteva posibile etape pe care copiii le parcurg atunci când sunt expuși unei noi limbi. Ȋntr-o primă fază, mai exact la primele ore, copiii pot continua să vorbească în limba natală, refuzând să comunice în limba impusă. Ulterior, aceștia pot trece în faza a doua, cea a tăcerii – când refuză să vorbească în orice limbă. Odată parcursă și această etapă, învățăceii încep să comunice telegrafic, folosind câteva cuvinte în limba straină, dar fără a formula propoziții sau fraze. Abia apoi intră în faza decisivă, a primelor încercări. Și atunci formulările pot fi greșite din punct de vedere gramatical, dar acesta este punctul din care limba începe să se îmbunătățească. Iar dacă elevii au pănâ în 7 ani, atunci exprimarea lor poate ajunge în scurt timp ca cea a vorbitorilor nativi. Dacă sunt mai mari, lucrurile nu mai stau chiar așa, sau în orice caz necesită eforturi suplimentare de pronunție (înregistrările audio fiind foarte utile în acest context).

 

ȊN CONCLUZIE…

Cu cât mai devreme cu atât mai bine

Mai ales în contextul în care micuții bilingvi dezvoltă capaciăți uimitoare în urma acestui proces de învățare: abilități analitice, de conceptualizare, flexibilitate cognitivă și aptitudini metalingvistice. Copiii pot învăța limbi străine și se descrucă foarte bine, atâta vreme cât se bucură de suportul adulților – ale căror aptitudini nu se lasă mai prejos.

Dar limbile străine sunt pentru toate vârstele

Se poate și mai târziu. Iar asta pentru că învățarea unei limbi străine este recomandată de specialiști ca principală metodă de îmbunătățire a memoriei și a altor funcții cognitive. Iar acest detaliu îi privește atât pe cei mici cât și pe cei mari. Deci cei care doresc să-și antreneze creierul și să-și îmbunătățească memoria pot începe să învețe o limbă nouă. Și astfel prind mai mulți iepuri dintr-o singură încercare: creier antrenat și o memorie mai capabilă să țină minte inclusiv regulile noii limbi studiate.

Puțină inspirație ajută

O bună inițiativă este să încercați acasă din când în când să comunicați și într-o limbă străină cu cei mici. Este un exercițiu bun pentru toată lumea, devine foarte distractiv pentru copii și poate da rezultate uimitoare. Ȋn plus, tot prin casă îi puteți expune pe cei mici muzicii cântate într-o limbă străină, desenelor, filmelor, jocurilor, poveștilor… Ȋnvățatul “după ureche” este foarte eficient atât pentru lărgirea vocabularului cât și pentru pronunție. Doar avem exemplul “generației Cartoon Network” – copiii care au învățat engleză uitându-se la desene animate…

Și apropo de acest detaliu, avem o curiozitate: voi sunteți de acord cu dublarea desenelor animate? Noi ne întrebăm dacă nu cumva această schimbare le ia celor mici șansa de a învăța mai mult dintr-un simplu desen – o limbă străină…

 

 Sursa foto: Flickr
Surse informative: EducationCOM, TheTelegraph, LiveScience

Comentarii via facebook

comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here