DE CE DE CE?

De ce ninge? De ce dorm oamenii? De ce vorbesc papagalii? De ce merg copiii la școală? De ce bate vântul?

De parcă nu ar fi de ajuns că cei mici nu ratează nicio ocazie să ne întrebe de ce orice, psihologii și specialiștii din toată lumea se întreabă și ei de ce pun copiii această întrebare și mai ales, de ce atât de des. Răspunsuri s-au găsit. Unele par destul de “banale”, în sensul că orice părinte le-ar intui, altele sunt mai sofisticate. Câteva dintre ele vin de la Dr. Dawn Taylor, colaborator al publicației online whyzz.com.

[dropcap][/dropcap]Ȋn cazul copiilor atât de mici încât nu au apucat încă să-și dezvolte abilitățile verbale, un simplu de ce nu numai că este la îndemână, dar se dovedește a fi și cea mai bună metodă de a purta o conversație interesantă, plină de noutăți, în care adulții sunt storși de informație. Iar acest aspect le este util și părinților, care pe baza unui de ce rostit de copii își pot da seama la ce se gândesc aceștia și ce curiozități au.

[dropcap][/dropcap]Pentru copii, de ce a devenit un cuvânt chiar mai prețios decât eternul nu. Iar asta pentru că un simplu de ce nu doar că atrage atenția mult dorită, dar în cele mai multe dintre cazuri aduce și un răspuns. Piticii sunt comunicatori-începători, iar acest schimb este foarte important pentru ei. De ce-urile sunt eficiente pentru că răspunsurile îi ajută să facă diverse conexiuni, nu doar între ei și părinții sau interlocutorii de care sunt strâns legați emoțional, dar și între lucrurile care îi înconjoară – între realitatea pe care o văd și principiile pe care aceasta funcționează. Iar între 2 și 3 ani, copiii își dezvoltă exact aceste abilități cognitive.

[dropcap][/dropcap]Uneori se întâmplă ca DE CE-urile să curgă indiferent de câte răspunsuri le dăm copiilor și să avem senzația că cei mici parcă ne pun răbdarea la încercare. Dar specialiștii ne asigură că răspunsurile oferite le satisfac micuților nevoia de cunoaștere și în același timp le alimentează curiozitățile și dorința de a afla tot mai multe. Așa că atunci când un simplu de ce atrage și altele după el, gândiți-vâ mai degrabă la efectul de bulgăre de zăpadă, decât să îi suspectați de sadism pe cei mici.

[dropcap][/dropcap]Foarte important de știut este că, în funcție de vârstele copiilor, de ce-ul poate avea diverse înțelesuri. Ȋn unele cazuri, poate însemna “Ce subiect interesant… Să-l explorăm împreună!”. Tocmai de aceea se pare că uneori, răspunsul salvator este “Tu de ce crezi?”. Mai ales într-un dialog ca acesta, pentru care încă nu am găsit o explicație: “Haide să o luăm pe aici” / “De ce?” / “Pentru că pe aici ajungem la grădiniță.” /  “De ce?” / “Pentru că acolo a fost construită.” / “De ce?”…

Dar încă nu le știm pe toate. Nu avem toate răspunsurile pentru de ce – nici pentru de ce-ul copiilor, nici pentru cel al savanților. Ȋn timp ce specialiștii continuă să cerceteze subiectul, părinții rămân pradă ușoară micuților care nu numai că sunt perseverenți, dar uneori duc de ce-urile până în pânzele albe.

Ȋn locul unei concluzii, redirectionăm subiectul către un experiment haios, în echipă, care îi poate salva pe adulți și care cu siguranță că le va folosi celor mici. Sau pe voi chiar nu v-a prins niciodată avalanșa de ce-urilor?

sursa foto: Flickr
surse informative: whyzz, voices.washingtonpost

Comentarii via facebook

comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here