COPIII ȘI HOBBY-URILE

Adulții au mare nevoie de hobby-uri și știu asta. La fel și copiii, doar că ei nu o știu. Ȋn cazul lor, totul vine de la sine. Sau mai exact, din curiozitate. Tocmai de aceea nu stau prea mult pe gânduri atunci când se aruncă în avalanșa oportunităților. Dar părinții stau. Se gândesc. Cântăresc. Compară. Analizează. Caută ce e mai bun. Dar toate hobby-urile sunt bune. Toate aduc avantaje pe care specialiștii nu se mai satură să le studieze, iar copiii par să le confirme unul câte unul.

REZULTATE MAI BUNE LA ȘCOALĂ
Hobby-urile sunt ca o ascuțitoare pentru intelectul și abilitățile oricărui copil. Conform studiului “Growing up in Ireland” realizat de Economic and Social Research Institute, copiii care au activități extracuriculare performează mai bine la școală decât cei care își petrec timpul în fața televizorului. De exemplu, micuții care aveau activități sportive sau culturale obțineau scoruri mai bune la testele de citire și de matematică. Să nu exagerăm, totusi… Măsura își are și ea rostul ei. Același studiu a demonstrat că cei care au viețile prea aglomerate cu o mare diversitate de hobby-uri de asemenea performează slab în școală. Și este normal. Știm cu toții ce înseamnă să ai prea multe lucruri de făcut.

SATISFACȚIA EFORTULUI SUSȚINUT
Satisfacția vine atunci când copiii investesc timp și efort. Să vadă o colecție crescând în fiecare zi, de exemplu, le aduce un sentiment de reușită ca rezultat al muncii lor. Fiecare succes de acest fel îi ambiționează, oferindu-le acel sentiment de împlinire care îi motivează să meargă mai departe, să încerce lucruri noi. Ȋn momentul în care simt că este meritul lor, copiii capătă încredere în ei, devin tot mai conștienți de capacitățile lor și tot mai capabili să se confrunte cu diverse alte responsabilități la școală, la gradiniță, acasă, oriunde.

ȊNCREDERE ȊN PRORPIILE INTERESE ȘI ALEGERI
Adoptarea unui hobby presupune o rearanjare în prioritățile copiilor. Unele activități trec în plan secund, pentru a dedica timp exercițiului. Lucrurile sunt reorganizate puțin. Responsabilitățile se diversifică. O nouă ordine se instaurează. Iar când activitatea a fost aleasă de copil, acesta deja și-a construit motivația de a-și îmbunătăți calitățile necesare, fiind dispus să dedice timp exercițiului. Ca să nu mai spunem că atunci când cei mici sunt fascinați și dedicați, capacitatea lor de învățare este incredibil de mare și procesul este uimitor de rapid.

SOCIALIZARE ȘI INTEGRARE
Unul dintre cele mai importante aspecte ale unui hobby este că poate fi impartășit cu alții. Iar acești “alții” provin din două grupuri diferite.  Pe de o parte vorbim despre posibilii “colegi de hobby”, cei pe care copiii îi întâlnesc la “antrenament” și pe de altă parte vorbim despre prieteni sau colegi, cei cărora copiii le vor povesti experiențele, reușitele și chiar eșecurile lor. Ȋn ambele “micro-comunități”, copiii au doar de câstigat, iar avantajul este pasiunea lor.

ORGANIZAREA TIMPULUI
Școală, hobby-uri, joacă, exercițiul de acasă… Copilul începe să aibă deja un program mai puțin libertin și implicit trebuie să își organizeze timpul. Astfel, nu-și mai permite să facă lucruri la voia întâmplării… Are responsabilități și trebuie să le ducă pe toate la bun sfârșit. Mai mult decât atât, nu mai are timp nici să spună: “M-am plictisit!”, replică des întâlnitâ în cazul copiilor fără activități specifice.

SCOPURI, SCOPURI, SCOPURI
Când își aleg un hobby, copiii iau situația în propriile mâini. Ȋncep să își stabilească scopuri și să-și proiecteze așteptări de la ei înșiși. Obținerea unei centuri colorate la karate sau a unui grad la un curs sunt scopuri clare pentru ei și îi motivează de la bun început.

APTITUDINI CARE NU SE UITĂ
Copiii rămân cu tot felul de abilități dezvoltate în timpul practicării unui hobby. Astfel de calități le pot fi utile oricând mai târziu în viață. Iar cel mai bun argument este propria voastră experiență, dragi părinți. Ȋncercați un exercițiu de memorie și analizați-vă aptitudinile cu care ați rămas în urma activităților din copilărie.

Dar nu este suficient să știm de ce sunt bune hobby-urile. Sunt multe alte aspecte de care trebuie să se țină cont, greșeli care nu trebuie făcute și pași firești care trebuie urmați. Specialiștii dau sfaturi, părinții aleg ce să creadă.

INVESTIȚII TREPTATE
Hobby-urile costă bani. Unele sunt mai accesibile, altele sunt mai costisitoare. Copiii nu țin cont de acest lucru când aleg. Și mai mult decât atât, nu țin cont de asta nici când abandonează un anumit hobby în favoarea altuia mai nou. Iar la vârsta lor este absolut normal să mai renunțe la anumite tentative.  Unele pur și simplu nu li se potrivesc (dar nu aveau de unde să știe asta). Altele se epuizează rapid doar din cauza faptului că micuții nu pot rezista permanentelor tentații – pentru că într-un fel sau altul, sunt expuși “ispitelor” aproape în fiecare zi. Tocmai de aceea, părinților le-ar fi mai ușor dacă nu ar cumpăra din start tot ce le trebuie copiilor pentru desfășurarea unui anumit hobby. Este suficient să le asigure acestora resurse pas cu pas, în paralel cu evoluția lucrurilor. Iar asta și pentru că atunci cănd părinții investesc mult din start într-un hobby, inevitabil cresc și așteptările în ceea ce privește implicarea și rezultatele copiilor, care sunt predispuși să se îndrăgostească brusc de altceva. Și știm cât de ușor capătă copiii fixații din pură curiozitate. Ȋn plus, neprimind totul din start, copiii învață să aprecieze valoarea activităților pe care le au. Iar asta e o lecție foarte bună pentru ei.

LIBERTATE
Specialiștii le recomandă părinților să uite de pasiunile pe care le aveau ei când erau copii. Desigur, nu de tot, ci doar atunci când își susțin micuții în alegerea unui hobby. Uneori, adulții au tendința să le insufle celor mici pasiuni pe care le-au avut ei la vârsta lor. Ȋn astfel de situații, copiii sunt deseori îndreptați spre piste greșite și se întâmplă chiar să fie constrânși în a merge mai departe. Să luăm exemplul oferit de Geneviève Mageau, profesor de psihologie al Universității din Montreal, care a realizat un studiu pe baza căruia a tras următoarea concluzie: părinții care oferă copiilor libertatea de a alege singuri ce le place nu doar că îi ajută pe aceștia să se orienteze către ce li se potrivește cel mai bine, dar reușesc să prevină obsesiile. “Pasiunea vine dintr-o potrivire între activitatea în sine și persoana în cauză […] Nu poți forța acea chimie, ea trebuie să fie găsită”. Practic, profesorul spune că dacă de exemplu îi pui unui copil o vioară în mână și nu îi lași autonomia de a spune da sau nu, acesta va urma cursurile de vioară pentru a nu-și dezamăgi părinții, iar deziluziile nu vor întârzia să apară. Rezultatele nu vor fi cele mai bune, sau vor fi. Ȋnsă cu siguranță copilul nu va simți că este ceea ce a ales el și ce, implicit, îi place cu adevărat. Iar stresul începe să-și facă loc ușor ușor. Studii ulterioare ale profesorului au arătat că în cazul celor care continuă să dezvolte un hobby asupra căruia nu au avut autonomia dorită, pasiunea devine una obsesivă și nu armonioasă, așa cum este necesar.

DETAȘARE
Orice părinte trăiește experiențele copilului său. Este normal. Cine s-ar putea abține? Și orice părinte își dorește să fie mândru de copilul lui. Dar și copilul are nevoie să dea greș. Trebuie să cunoască și eșecurile pentru a trage concluzii, pentru a se autoevalua și pentru a găsi ambiția de a merge mai departe sau inspirația de se opri, în cazul în care simte că activitatea respectivă nu este pentru el. Iar aceste eșecuri sunt ale copiilor, nu ale părinților, care trebuie să rămână detașați dacă își doresc să fie un adevărat suport pentru copiii lor.

CONTEXTE, MULTE CONTEXTE
Pentru ca cei mici să aibă de unde alege, trebuie expuși stimulilor. Poate că nu le va plăcea neapărat un spectacol de balet, de exemplu, dar le prinde bine să fie expuși și este bine să cunoască diversitatea care îi înconjoară. Nu se știe niciodată ce îi va atrage. Și le prinde bine să știe și ce nu le place.

FĂRĂ CLIȘEE
Nu ar trebui să existe hobby-uri pentru fete și hobby-uri pentru băieți. Dacă o fetiță vrea la fotbal, nu înseamnă că-și dorește să ajungă fotbalistă. Hobby-urile nu sunt de performanță și nici nu prevestesc cariere. Hobby-urile nu prezic viitorul copilului ci doar viitoare calități ale acestuia. La ce îi folosește fotbalul unei fete? La ce i-ar folosi orice alt sport. Doar că asta este forma pe care a ales-o ea. Și merită să încerce.

PROGRAM ECHILIBRAT
Uneori copiii devin atât de entuziasmați de pasiunile lor încât ar fi dispuși să meargă la cursuri în fiecare zi. Sau sunt atât de curioși încât le-ar încerca pe toate. Doar părinții îi pot ajuta să păstreze echilibrul. Programul micuților trebuie să fie activ, dar nu aglomerat. O spune chiar studiul “Growing up in Ireland”, așa cum vă povesteam mai sus.

Ȋncheiem brusc articolul (oricum destul de lung) cu o singură concluzie: subiectul nu este epuizat și trebuie să revenim la el. Sunt multe alte discuții de purtat – despre tiplogia hobby-urilor și diferențele dintre ele, despre cum pot schimba vieți, comunități și chiar generații… Despre câte și mai câte rămâne de citit pe viitor.

Sursa foto: Flickr
Surse informative : buzzle, schooldays, growingup, livescience, esri.

Comentarii via facebook

comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here