“Copilul are nevoie să lâncezească în propria-i plictiseală pentru a rămâne singur în liniștea care îi permite să se audă pe el însuși.” – spun specialiștii…

Deci atunci când auziţi “M-am plictisit”, bucuraţi-vă și nu faceţi nimic! 

Știm că cei mici pot fi niște negociatori remarcabili, punând presiune constant atunci când trebuie să obţină ceva cu orice preţ, dar studiile ne spun că dacă le dăm mereu idei anti-plictiseală sau sărim imediat la joacă atunci când ne cer, riscăm să-i privăm de câteva procese extrem de importante: descoperirea de sine, antrenarea creativităţii, identificarea și rezolvarea propriilor probleme.

“Pentru că atunci când suntem înconjuraţi de nimic, ceva tot răsare din interior…”.

 Timpul structurat îi ţine pe o linie clară – școală, teme, activităţi extra-curriculare, responsabilităţi de zi cu zi… Iar când acesta predomină, se poate întâmpla ca timpul nestructurat care le rămâne la dispoziţie celor mici, să devină o ușoară capcană a… nimicului! Joaca este esenţială pentru procesul de învăţare și dezvoltare personală, iar uneori, copiii pot fi atât de plafonaţi în rutina de zi cu zi, încât nu-și mai găsesc ideile de joacă în timpul liber. Tocmai de aceea îi mai auzim că s-au plictisit, expresia fiind mai degrabă un semnal de alarmă “Nu mai am idei, imi dai tu?”, cel mai bun lucru pe care îl putem face este să le amintim că puterea e la ei și că lumea e lor!

Lumea unui copil plictisit pare gri, decolorată…

Și exact așa este! Până când găsește singur ieșirea din impas… Sau, mai bine spus, până găsește culorile și începe să-și animeze atmosfera – partea cea mai frumoasă fiind că lucrurile “banale” pot deveni cele mai utile „unelte” într-o lume proaspăt creată.

O lume proaspăt creată din plictiseală? Da! Pentru că plictiseala oferă independenţa necesară, eliberează creativitatea, relaxează spiritele și îi ajută pe cei să-și înţeleagă sentimentele (bune sau mai puţin bune)…Iar noaptea să doarmă ca niște prunci (ce sunt).

INDEPENDENŢAPlictiseala orientează atenţia copiilor către interior, încurajând deci introspecţia. Fiind nevoiţi să se bazeze pe ei înșiși pentru a petrece timp de calitate, aceștia se găsesc liberi să gândească, să facă ce le place, să-și exprime liber preferinţele și să-și pună ideile în practică. Iar acest lucru poate fi ajutor pe termen și pe multe planuri… În schimb, opusul situaţiei îi obișnuiește pe cei mici “să execute”, să răspundă doar stimulilor externi, fenomenul stând practic între copil și el însuși. Deci să-I lăsăm să se plictisească pe drumul spre independenţă și încrederea de sine care vine odată cu ea.

CREATIVITATEAExistă o legătură între visele pe care le avem cu ochii deschiși și creativitate… Iar plictiseala este cheia care deschide ușa acestor vise, eliberând imaginaţia copiilor. Diverse studii experimentale au demonstrat acest lucru, plictiseala fiind adevărat antrenament pentru “mușchii” creierului, pus la încercare serios atunci când copiii nu știu ce să mai facă pentru distracţie și voie bună.

ANTI-STRESȘi copiii pot fi stresaţi… Au destule motive, chiar dacă pare greu de crezut… Iar stimularea continuă a creierului celor mici este una dintre principalele surse de stres, pentru că aceștia sunt solicitaţi constant – de responsabilităţi, așteptări, preocupări… Cel mai bun lucru pe care îl puteţi face pentru ei din când în când este să le lăsaţi “libertatea plictiselii” – care aduce creierului liniște, relaxare, detașarea necesară pentru “recuperare”.

SOMNIC DULCESomnul este extrem de important pentru toată lumea, dar pentru cei mici este cel mai important. Și nu ne referim doar la cantitate, ci mai ales la calitatea lui. Ori un somn odihnitor și eficient nu vine cu una cu două… Dar, niște plictiseală în timpul zilei poate aduce un somnic buștean în timpul nopţii – în primul rând pentru că dacă toată ziua sunt stimulaţi și activi, copiii nu au timpul necesar pentru puţină introspecţie (evaluarea zilei, cu bune și cu rele), iar atunci când va ajunge în pătuţ va face exact acest lucru, în loc să-l primească pe Moș Ene pe lângă genele lor. Dar mai există un argument, simplu ca “somn ușor!”: rutina de dinainte de culcare poate fi destul de plictisitoare pentru cei mici, ori dacă deja sunt familiarizaţi cu “senzaţia”, atunci vor fi mult mai maleabili înainte de culcare.

SENTIMENTEToate sentimentele sunt utile, chiar și cele mai puţin plăcute. Psihologii evoluţionari susţin că sentimentele oferă un scop: de exemplu, tristeţea ne determină să ne gândim la motivele pentru care suntem triști, furia (sentiment mai puţin introspectiv) ne determină să ne protejăm sau să aducem mofidificări contextului (necesare restabilirii echilibrului). Psiholog pediatru, John Gottman, consider că părinţii pot crește copii mai inteligenţi emoţional dacă îi lasă să experimenteze inclusiv stările “negative”, precum tristeţea… Dacă de fiecare dată un copil trist este distras rapid pentru a se înveseli, acestuia nu i se permite să simtă și să înţeleagă cu adevărat aceste emoţii. Deci trist și plictisit? Nu pentru mult timp, fiindcă plictiseala va elibera rapid creativitatea, iar aceasta va rezolva multe probleme.

Deci “ne lasă sufletul” să lăsăm la rândul nostru copiii plictisiţi? Dacă le vrem binele, ar trebui să ne lase. Iar vestea ar trebui să fie minunată pentru părinţi, care pot profita de situaţie pentru a se plictisi și ei puţin, în legea lor (plictiseala fiind la fel de utilă și pentru ei, aducând relaxarea, detașarea, instrospecţia și… un somn bun).

 

 

Comentarii via facebook

comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here