CE ADUCE ÎNCĂPĂŢÂNAREA?

Multe! Nervi, conflicte, supărare… Și un salariu bun, o maturizare încununată cu succes – adaugă studii recente.

Când erai mic obișnuiai să opui rezistenţă și să-ţi pui părinţii la încercare cu încăpăţânarea ta? Dacă făceai asta, sigur ţi-ai păstrat acest talent, iar specialiștii spun că astăzi ești un adult de succes, care știe ce vrea atunci când alege un loc de muncă sau negociază un salariu.

Deci dacă ești părinte (sau când vei fi unul), știi ce ai de făcut în faţa unui copil încăpăţânat (ca tine): să te aștepţi la ce e mai bun de la el. A fi neascultător nu este mereu un semn rău. Da, copiii cer uneori prea multă răbdare, dar când o avem reușim să facem ce e mai bun pentru ei fără a le “cenzura” personalitatea puternică, ambiţia, hotărârea și libertatea de exprimare.

dreamstime_44860009Asta presupune și să le oferim câteva zeci de motive diferite pentru care ar trebui să poarte șapca aia sub razele soarelui, pentru care ar trebui să mănânce legumele din farfurie și tot așa… Dar până la urmă vrei să crești un adult pe picioarele lui, cu o copilărie fericită, nu?

Atunci bucură-te în sinea ta când cel mic opune rezistenţă, poate această bucurie îţi va da un plus de energie și, cine șie, vei câștiga multe “lupte” de lămurile. Până la urmă, totul este o chestiune de negociere: cine convinge primul câștigă – iar un astfel de antrenament sigur prinde bine.

Încă o dată, știinţa e de partea celor mici.

Dacă până acum văzut că există cazuri când copiii au dreptate (mai multă decât adulţii), dacă am văzut că sunt cercetători de mici, studii recente mai spun că încăpăţânarea lor e semn bun – semn de succes profesional, care atrage după sine și un statut social favorabil.

700 de copii au fost monitorizaţi până la vârsta de 40 de ani. Dintre aceștia unii au fost mai studioși și conștiincioși, cuminţi, la locul lor, alţii au avut obiceiul de a ocoli regulile și de a opune rezistenţă acasă, în faţa părinţilor…

Cine a avut salariul mai mare la 40 de ani și a fost mai mulţumit de viaţa lui? Nu au fost copiii exemplari, ci aceia mai… încăpăţânaţi, care “au dat dureri de cap”.

Dar să fim serioși, cine nu e încăpăţânat?

Orice om are momentele lui de încăpăţânare și unoeri bine face, alteori nu e tocmai fericit de rezultat… Dar până la urmă acest “antrenament” ne menţine în formă – hotărâţi, ambiţioși, competitivi, alerţi. Dacă nu ne “orbește”, încăpăţânarea ne ajută – să obţinem ce vrem, să negociem mult și bine, să fim competitivi și să nu renunţăm la obiectivele noastre – cel puţin asta cred cercetătorii.

 

Comentarii via facebook

comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here