EPISODUL 2: CÂND COPIII AU DREPTATE

Dragii adulți, avem o veste cel puțin interesantă. Se pare că în anumite circumstanțe, un copil de 5 ani poate avea de patru ori mai multă dreptate atunci când vă contrazice. Greu de crezut, ușor de demonstrat.

Tocmai bagajul de cunoștinte pe care vă bazați poate fi dezavantajul vostru în fața celori mici și cu puține experiențe de viață. Această idee a fost testată în multe experimente dedicate modalităților de formare a amintirlor adulte și a celor copilăroase. Și ghiciți ce:

MEMORIA CELOR MICI vs MEMORIA CELOR MARI

Ȋn urma cu zece ani, un grup de specialiști studia diferența dintre detalii și percepții în procesul de memorare, observând că cei mici rețineau informația construind inducții bazate pe similitudini, în timp ce adulții o memorau cu ajutorul inducțiilor bazate pe categorii. Unii erau atenți la detalii și puteau reda cele văzute cu o acuratețe mai mare, ceilalți raportau informația la categoria din care face parte, pierzând din detaliile necesare unei amintiri veritabile. Această diferențiere între similitudini și categorii îi separă pe copii de adulți în procesul de formare a amintirilor. Prea multe cunoștinte atrag prea multe conexiuni și uneori îndepărtează de la subiect. Așa se face că cei mici au recunoscut imediat anumite imagini cu niște animale văzute anterior, în timp ce adulții nu au facut diferența între pozele inițiale și altele noi, cu aceleași specii de animale.

Patru ani mai târziu, în 2008, ideea era dusă mai departe de alți specialisti, care au demonstrat că cei mici pot fi martori mai veritabili în procese decât adulții. Iar asta pentru că în urma studiilor s-a conturat diferența dintre “ceea ce s-a înatamplat” și “semnificația a ceea ce s-a întamplat”. Ȋncă o dată, fără un bagaj mare de cunoștințe, copiii s-au dovedit mai atenți la detalii decât adulții, fiind mult mai capabili să reproducă realitatea trecută. Adulții cred ce spun atunci când o fac, însă este posibil ca amintirile lor să fie influențate de propriile percepții, cunoștinte și conexiuni pe care le stabilesc în timpul memorării.

Concluzia cercetătorilor a fost că oamenii preiau și codifică informația în două zone diferite ale creierului – zona “celor petrecute” și “zona semnificației celor pretrecute”. Inevitabil, între cele două tipuri de memorii pot exista discrepanțe. Ȋn general, spun specialiștii, pentru o rememorare cât mai coerentă este nevoie de un echilibru între aceste două dimensiuni ale memoriei. Ȋnsa până la o vârstă, copiii dezvoltă mai puțin latura semnificației, rămânând martori mai corenți decât adulții.

Așa că dacă piticii voștri vă contrazic în privința unei amintiri anume, este foarte posibil să aibă câștig de cauză. Și nu că suntem neapărat părtinitori, dar și o năzbâtie pe care le-o reproșați la un moment dat este posibil să nu fi fost chiar așa cum v-o amintiți. 

 

Sursa foto: Flickr
Surse informative: ScienceDailyResearchNews

 

Comentarii via facebook

comments

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here