junior și 9plus fac echipă bună

Deși am spune că blogging-ul este mai degrabă un hobby pentru adulţi, Blog în Tandem ne contrazice, demonstrând că în echipă, chiar și juniorii pot cuceri internetul – atâta vreme cât au de partea lor un adult gata să îi încurajeze și să îi susţină.

Povestea pe care urmează să v-o spunem aici argumentează motivul pentru care v-am cerut să ne inspiraţi cu exemplele voastre. Avem atât de multe de învăţat unii de la alţii… Exact așa cum învaţă în fiecare zi Anca de la Ema și Ema de la Anca, alţii de la ele și ele de la alţii.

CINE SUNT “ELE” ȘI CE ESTE “BLOG ÎN TANDEM”?

Ema are acum 7 ani, Anca este mămică “în targetul 30+”, așa cum se descrie. Blog în Tandem are deja un anișor și “e proiectul nostru de suflet, unde lucrăm în echipă mamă – fiică. Aici vrem să adunăm momente speciale, de familie și viaţă, exact cum se întămplă și așa cum le simţim”.

“Blogul este un cadou pe care eu i-l fac Emei și ea mi-l face mie. Ni-l dorim jurnalul nostru de amintiri, locul unde ne-am propus și ne-am promis că o să ne povestim gândurile, momentele speciale, temerile, lecţiile de viaţă, amintirile comune. Tot aici o să facem loc și pentru visuri, planuri, inspiraţii, experimente, povești frumoase de la noi sau de la alţii.

te-iubesc_1-670x400

“Blog în Tandem este un blog cu dublă personalitate. […] Eu ma pierd deseori în cuvinte și explicaţii, Ema spune lucrurilor pe nume, fără nici un fel de ocolișuri și reţineri. Eu mă gândesc pe toate părţile, ea reacţionează instinctiv, sincer și natural. Eu am tendinţa de a-i pune pe ceilalţi pe locul 1, Ema știe că ea e cea mai importantă. Eu am crescut într-un mediu în care părerea celorlalţi conta, ea știe că nu are nimic de demonstrat. Pe mine mă întristează zilele cu ploaie, ea se bucură să sară în băltoace și să-și scoată umbrela roz la purtare. Dar în acelasi timp… Ea crede ca e mică, eu o învăţ să fie mare. Ea plânge când ceva i se strică, eu știu că împreună vom găsi o soluţie. Ea se plictisește repede, eu o învăţ să aibă răbdare. Așa suntem noi: și diferite, și asemănătoare. Dar când o ţin de mână, simţim aceeași liniște… Cea care ne-a dat ideea blogului, unde vrem să ne adunăm gândurile și să învăţăm câte ceva una de la cealaltă.”

CUM A ÎNCEPUT TOTUL?

Acest detaliu este esenţial. Totul a început cu Ema bosumflată că nu găsește nimic despre ea când își caută numele pe Google. :))

weekend-lenes-1-670x400

Așa sunt copiii, ambiţioși. Iar ambiţia asta asta a lor pare să fie un super motor și pentru părinţi. Cel puţin pentru Anca a fost, pentru că “în joacă i-am povestit că am putea să ne facem un blog și să scriem amândouă”. Un Blog în Tandem. Un proiect de echipă.

 

COMPLICAT UN ASTFEL DE PROIECT?   DA ȘI NU! TOT DE NOI DEPINDE…

Stând la discuţii cu Anca ne-am dat seama că lucrurile sunt mai simple decât par atunci când găsești motivaţia, când ai curajul să încerci și când nu te lași păgubaș chiar dacă uneori sau pe alocuri subiectul te mai și depășește – din punct de vedere al cunoștinţelor, al timpului, al inspiraţiei etc.

coperta_9210-670x400

Iată câteva dintre lecţiile învăţate – pentru care așteptăm și confirmările sau părerile altora, care au demarat astfel de proiecte personale. Așa cum tot Ema ne învaţă, optimismul este “retoric”, deci nici nu-l mai menţionăm.
  1. ÎNCEPUTUL NU TREBUIE SĂ SPERIE

Uneori, dacă stai să te gândești prea mult, pierzi toată distracţia. Iar asta este valabil în orice vrei să faci. Deci cel mai bun lucru este să treci direct la acţiune, oricât de “impulsiv” ar fi gestul. Scopul, oricât de mic sau “banal” pentru alţii, este cel mai bun pretext și scuză toate mijloacele.

Mai degrabă ne urmăm instinctele și învăţăm împreună câte ceva pe traseu.”, spune Anca – ceea ce este mai mult decât suficient pentru un proiect personal. “Am inceput fără o strategie bine conturată. Un blog pornit din pasiunea mea de a scrie și de a aduna amintirile familiei într-un mod organizat.”

Iar satisfacţiile nu se lasă mult așteptate, atunci când ai curajul să încerci. Uneori, chiar îţi pot depăși așteptările iniţiale.

“Ceea ce se prefigura ca un proiect de familie ţinut mai mult pentru apropiaţi se pare că e într-o creștere constantă. Pentru noi e o bucurie, amestecată cu mândrie și entuziasm să mergem mai departe.”

  1. NU TREBUIE SĂ LE ȘTII PE TOATE

Trebuie doar să ai curajul să înveţi din mers (deci să și greșești) și să ceri un strop de ajutor celor din jur, atunci când ideile par să îţi depășească limitele.

“Am avut parte de o echipă de oameni inimoși care ne-au fost alături de la început. Layout-ul (aspectul blogului) a fost ales așa încât să ne reprezinte și a fost pus în practică foarte rapid de o veche cunoștinţă care a intuit exact ce-mi doresc, apoi a apărut sigla asta simpatică la care visam și pe care am primit-o cadou de la cineva cu suflet deschis”.

Blogger sau WordPress sunt platforme gratuite de blogging, oferă teme gratuite, interfaţa nu este complicată, iar dacă în jur mai găsim și oameni care să se priceapă la puţin design, atunci putem personaliza blogul cât de mult dorim. Altfel, oricum primim totul “pe tavă” de la platformele menţionate.
  1. EVOLUŢIA ESTE O CONTINUĂ ADAPTARE

Lucrurile evoluează tot din mers, odată cu experienţa noastră.

Este un blog de familie, cu suișuri si coborâșuri, cu bune și rele, cu de toate, amestecate, dar și cu mult umor pe drum. Ema este încă prea mică pentru a avea responsabilitatea unui blog propriu, a unor postări regulate și a unei discipline a scrisului. În plus, încă este la vârsta la care nu poate discerne ce înseamnă securitatea informaţiilor și securitatea datelor și imaginilor expuse pe net. În timp, dacă își va dezvolta pasiunea și își va dori să aibă propriul ei blog, poate fi o cale de urmat.”

Oricâte apar pe drum, nu trebuie să ne descurajăm, din toate avem de învăţat. Iar principala “lecţie” este despre cum găsim soluţii.

“Sunt zile și zile. Unele în care lucrurile se leagă mai ușor și mai repede, altele în care nimic nu merge cum ar trebui. Zile în care încercăm să ne petrecem timp în familie. Timp pentru noi două. Timp în care Ema să se ţină de celelalte pasiuni ale ei – baletul și înotul. Încercăm să facem cât mai multe lucruri, să experimentăm și să călătorim în formula de 3. Eu, recunosc, sunt permanent cu agenda după mine și încerc să n-am timpi morţi. Mai ales că blogging-ul este o pasiune după orele de birou. Așa că timpul liber e preţios și încerc să-l optimizez pe cât posibil.

  1. ATUNCI CÂND NU ESTE, TIMPUL SE FACE.

Mai ales când pasiunea e motorul acţiunii. Iar rezultatul este mai mult decât satisfăcător, pentru că odată cu timpul “găsit” vin și ordinea, disciplina, constanţa și mai ales satisfacţia de a vedea că până la urmă se poate. Iar ziua capătă alte dimensiuni atunci când ai scos câteva ore din joben pentru pasiunea ta. Sau când cititorii te motivează să mai scrii, să mai povestești, să nu lipsești azi din peisaj.
O întrebam pe Anca dacă blogging-ul a ajuns un hobby pentru ea, deși știam că întrebarea e retorică.

Da, e un hobby. Iar ca orice hobby implică mult timp. În plus, pasiunea de a face mereu mai mult, mai bine, de a ţine pasul cu ceilalţi și cu tehnologia, de a ști permanent ce se întâmplă în jur… Și foarte important mi se pare acum disciplina de a-ţi păstra ritmul. Avem deja oameni care ne scriu că ne urmăresc și ne citesc dimineaţă de dimineaţă. Asta înseamnă că atât eu, cât și Ema, am înţeles că odată ce am intrat în circuitul blogurilor citite, trebuie să-i tratăm cu seriozitate și disciplină pe toţi cei care ne urmăresc. Nu prea ne permitem să avem zile în care n-avem timp pentru scris. Și cum colega mea mică de blog – Ema – încă își mai permite luxul de a scrie doar când are dispoziţie, sunt eu cu un pas în spate și o acopăr la greu.”

Însăși Anca scria pe blog despre păcăleala lui “nu am timp”, propunând schimbarea percepţiei asupra acestui aspect, printr-un simplu “nu e o prioritate”. Și adevărul este că această schimbare chiar poate lua o piatră de pe umeri, amintind că tu alegi pentru ce ai (sau nu ai) timp.
  1. INSPIRAŢIA VINE TRĂIND, AȘA CUM POFTA VINE MÂNCÂND

Ce trăim ne inspiră, asta clar. Dar cei mai norocoși sunt aceia care primesc inspiraţia de la copii – pentru că ei ne amintesc ceva ce adulţii mai uită, legat de naturaleţea de a trăi viaţa secundă cu secundă. De a nu lăsa nimic să treacă neobservat. Și de a nu renunţa niciodată la micile plăceri. Copiii nu acceptă să “rateze ocazia”.

“Am mare noroc cu Ema, care e o inestimabilă sursă de inspiraţie pentru mine. Apoi, tot ce facem zi de zi, pentru că încercăm cât putem să nu avem un ritm monoton, să mergem la diverse concerte, spectacole, să vedem locuri, să testăm restaurante, să trăim experienţe noi. Dacă ce facem noi reușește să-i inspire și pe alţii, asta e super pentru noi. Dar scopul nostru principal nu este să zugrăvim o viaţă activă, ci să AVEM o viaţă cu experienţe diverse. Acesta este și tipul nostru de parenting, să spunem. Să o expunem pe Ema la medii și experienţe diverse, pentru ca mai târziu să poată face alegeri în cunoștinţă de cauză. Până la urmă, așa-i de serioasă viaţa asta, încât noi încercăm să o relaxăm pe cât posibil și uite așa apare și inspiraţia pentru blog.”

  1. LA ȘCOALA VIEŢII SUNTEM TOŢI COLEGI DE CLASĂ, profilul: “DEZVOLTARE PERSONALĂ”.

Când am întrebat-o pe Anca dacă blogul încurajează dezvoltarea personală (a ei și a Emei), răspunsul a fost destul de complex.

“Mi-e greu de cuantificat acum. Răspunsul este DA, clar! Chiar și simplul fapt că încercăm să citim permanent despre tipuri de parenting, sisteme de educaţie, experienţe și experimente făcute pe subiectele noastre de interes… E clar că în timp se vor vedea rezultatele.”

Am aflat nu doar că un astfel de blog împinge la documentare, perfecţionare și lărgirea orizontului cultural, dar funcţionează ca un bulgăre de zăpadă, aducând la lumină diverse alte preocupări, care completează subiectul.

“În plus, ne alimentăm si ne dezvoltăm o nouă pasiune – aceea de a surprinde în imagini multe din experienţele noastre. Eu umblu numai cu aparatul foto și încerc să transmit prin poze multe din cele ce le surprind, iar Ema ne bate la cap de ceva vreme să-i cumpărăm și ei un aparat foto să-și facă singură poze pentru postări. Dar noi încă n-am cedat. Așa că a început să-și strângă singură bani!

Despre beneficiile și management-ul hobby-urilor am mai scris, iar vorbele Ancăi nu fac decât să ne confirme din ideile centralizate în articolul respectiv.

“Ema este un copil vesel, optimist, plin de energie și foarte deschis. Blogul nu face decât să o disciplineze în a-și așterne gândurile. O scoate din ritmul ei trepidant și o obligă să aibă câteva momente de liniște. Uneori n-are stare și mă roagă să o ascult, iar ea să-mi dicteze textele, pentru că nu are răbdare să scrie. Exprimarea este autentică și îi aparţine 100%. Pozele sunt făcute de mine, ea face selecţia, eu fac colajele, ea își dă OK-ul. Îi plac pozele cu efecte diferite, asta este explicaţia pentru care uneori sunt distorsionate.”

Rezultatele concrete se văd în timp. Iar când nimic nu este forţat, când lucrurile vin mai mult de la sine, beneficiile nu au cum să nu apară.

“Nu pot cuantifica beneficiile, probabil că în timp se vor vedea. Eu așa sper. E clar, nu vreau sub nicio formă să-i tulbur normalitatea sau copilăria. Vreau doar să-i creez un spaţiu de adunat amintiri frumoase.”

  1. SINCERITATE + NORMALITATE + PASIUNE = SATISFACŢIE PERSONALĂ ȘI ATENŢIA CELOR DIN JUR.

Un blog de familie este citit în mod natural la început de către prietenii de familie. Dar trăim în era comunicării, când informaţia se propagă cu o viteză uimitoare, iar calitatea încă face diferenţa. Mai mult decât atât, un blog de familie apropie oamenii din nou, chiar și când timpul sau distanţa îndepărtează. Sau aduce prieteni noi, ceea ce este extraordinar!

“Evident că ne citesc cu fidelitate și prietenii noștri care trăiesc de ani buni în alte ţări. Prietenele mele din liceu răspândite prin Europa, prieteni vechi stabiliţi în SUA și Canada… Blogul e o modalitate de a ţine legătura constant. Apoi, la fel de important, blogul ne deschide uși către oameni noi care se regăsesc în postările noastre sau care se inspiră din experienţele noastre. Iar asta-i una din marile bucurii.”

Odată cu cititorii vin și reacţiile, bineînţeles. Iar multe dintre ele încarcă bateriile, aduc satisfacţii și motivează.

“Recunosc, eu mă bucur și astăzi când primesc mail-uri cu mesaje calde, de la oameni care ne felicită, care ne urmăresc, care ne încurajează și care ne spun că își încep dimineţile cu Blog în Tandem. I le citesc și Emei și mă uit că-i sclipesc ochii atunci când aude vorbe de bine de la oameni pe care nu-i cunoaștem, dar care ne scriu atât de frumos. Nu cred că există o motivaţie mai mare de a merge mai departe decât încurajările astea sincere venite din exterior.”

Dar aceste reacţii uneori pot și negative, ceea ce nu trebuie să sperie sau să dezamgească. Efectul este aproape inevitabil atunci când expui puncte de vedere, talente, orice… Părerile au fost și vor fi mereu împărţite…. Și nu neapărat corecte sau formulate “civilizat”…

“Am auzit fel de fel de povești de la alţi bloggeri, însă eu din fericire sunt în clubul celor care n-au primit mesaje răutăcioase (încă). Și sper să rămân aici, să strâgem numai oameni pozitivi și cu poftă de viaţă!”

ÎN LOC DE CONCLUZIE… FIECARE CU MOTIVELE LUI!

Fiecare știe ce l-a impins sau ce îl poate atrage în lumea unui astfel de hobby. Poate fi un talent (handmade, de exemplu, sau pur și simplu “condeiul”), pot fi ideile adunate în timp, poate fi o cauză, pot fi subiectele de interes, poate fi distanţa de casă și de cei cei dragi… Poate fi orice!

Pentru Anca și Ema a fost pur și simplu iubirea pentru viaţa de zi cu zi, în familie. Puterea lui AZI/ACUM e mare, iar la acest capitol Anca a avut multe de învăţat de la Ema, așa cum toţi adulţii au de învăţat de la copiii din jurul sau de sub “aripa” lor. Povești amuzante, inspiraţie de zi cu zi, chiar schimbul de experienţă sunt doar câteva dintre “beneficiile” unui blog de familie.

VOI CE BLOGURI AVEŢI? HAIDEŢI SĂ LE FACEM CELEBRE! ȘI SĂ ÎNVĂŢĂM UNII DE LA ALŢII…

Surse foto: Blog în Tandem, Flickr (via Trianons Oficial)

Comentarii via facebook

comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here