ADULŢII ȘI ANIMALELE DE COMPANIE

Spuneam că juniorii și animalele de companie sunt prieteni buni, iar cei mici au doar de căștigat de pe urma unei astfel de relaţii. Dar știm bine că și adulţii fac echipă bună cu necuvântătoarele. Prezenţa unui animăluţ în casele noastre nu doar că ne face vieţile mai frumoase, dar ne face pe noi înșine mai frumoși. Din punct de vedere fizic suntem mai sănătoși, iar din punct de vedere psihic suntem mai echilibraţi.
În preajma unui animal de companie nu ne simţim singuri. Unoeri, prezenţa lor poate fi chiar mai benefică decât cea a oricărui specialist sau chiar a celui mai apropiat prieten. Dincolo de faptul că un animal pare să participe inclusiv la creșterea celor mici, aceste fiinţe par să se implice și în dezvoltarea celor mari – dovedindu-se adevăraţi terapiști, prieteni și,  în cazurile speciale, chiar asistenţi sociali/medicali.
Multe studii (conform Psychology Today) au privit importanţa animalelor de companie atât în vieţile celor sănătoși, cât și în ale persoanelor în vârstă sau suferinde de diverse boli ori asistate la domiciliu.

Se pare că în toate cazurile, prezenţa unui animal aduce flexibilitate în felul în care inima se adaptează la circumstanţele stresante, prin menţinerea unui ritm cardiac și a unei presiuni sangvine normale și prin ameliorarea durerilor de natură fizică sau psihică (cum ar fi cele provocate de pierderea unei persoane dragi). Prezenţa unui animal de companie ajută la scăderea presiunii sangvine, reglând intensitatea ritmului cardiac, la diminuarea pericolelelor de accident vascular sau cerebral, la inducerea stării de relaxare, la reducerea nivelului de anxietate și la menţinerea unei percepţii pozitive de sine.

Căţeii ne scot la plimbare, iar plimbările știm bine că sunt minimum recomandat de  “mișcare” cotidiană care ne face mai sănătoși. Studiile spun că cei care au căţei fac mai multă mișcare decât cei care nu au, iar afecţiunile precum obezitatea sau diabetul primesc un plus de “tratament” în astfel de cazuri. Căţeii ne scot la joacă și ne fac să zâmbim, să alergăm puţin, să ne jucăm.
Pisicile nu ne scot la plimbare, dar ne mai cheamă la joacă, iar cei care găzduiesc pisici în casele lor știu foarte bine cât sunt de amuzante câteodată. Dar pisicile nu trebuie să vină cu noi la plimbare pentru a ne destresa. Diverse studii au observat că în compania unei feline oamenii sunt mult mai relaxaţi / mai puţin stresaţi atunci când trebuie să îndeplinească anumite sarcini.

UNEORI, CÂINII PREIAU MISIUNI UMANE

Dincolo de beneficiile aduse în viaţa oricărui copil sau adult, câinii au stofă de eroi în prezenţa persoanelor în vârstă sau a celor afectate de diverse boli, care necesită asistenţa la domiciuliu. În 2002, geneticianul Joan Esnayra, care suferea de afecţiune bipolară a pus bazele Psychiatric Service Dog Society.
Nu toată lumea a auzit de Psychiatric Service Dogs (PSD) – câinii care oferă servicii de psihiatrie. Spre deosebire de un orice alt căţel de companie, acește patrupede sunt specializate (dresate) pentru îndeplinirea unor sarcini specifice și mai degrabă se dedică unei anumite persoane decât să se manifeste ca animalul familiei.

Un Căţel Psihiatru oferă mai mult asistenţă psihică decât fizică (pe care o oferă alţi câini-specialiști). Un astfel de căţel îi poate aminti stăpânului să își ia medicamentele, poate întrerupe comportamentele repetitive în cazul persoanelor obsesiv-compulsive, diminuzează episoadele paranoice prin experienţe empirice și pot chiar să “miroasă” atacurile de panică sau episoadele maniacale. În cazul simptomelor depresive, acești căţei dau alarma de dimineaţă când stăpânii lor au tendinţa de a dormi excesiv, sunt pregătiţi să asiste momente de tristeţe cronică – dau din coadă, dau pupici, cer îmbrăţișări. La prima vedere animalele par doar dresate bine. Dar dacă privim cu atenţie, acestea par să simtă emoţiile și starea de spirit a pacienţilor – ceea ce ne duce cu gândul la empatie, pe care o simţim atât de umană.

ȘI ANIMALELE SĂLBATICE IUBESC OAMENII

Doi francezi cresc un leu. “Sunt nebuni” ar spune unii. “Fiara tot fiară e, mai ales când crește”. Leul a crescut și a fost dus în mediul lui. S-a reintegrat în viaţa sălbatică, și-a întemeiat o familie și câtva timp mai târziu a primit o vizită supriză: oamenii care l-au crescut au venit să-l vadă. Reîntâlnirea este incredibilă, iar imaginile nu mint.

CÂND NU E MOMENTUL

Vieţile noastre diferă. Ce pare simplu de implementat pentru unii este destul de complicat pentru alţii. Unoeri, pur și simplu nu este momentul potrivit să adoptăm un animal de companie – condiţiile nu o permit, iar adevărul este că uneori putem chiar chinui animale în apartmante, sau singure toată ziua în casă (din cauza programului nostru solicitant). Dar cei care încă nu au un animal pot adăuga diverse alte motive în lista noastră, motive absolut de înţeles.

Dar vestea bună este că iubitorii de animale se pot bucura de compania lor și în alte codiţii decât în calitate de posesori. Pot voluntaria pentru diverse adăposturi, pot voluntaria din când în când și pentru cunoscuţii care au nevoie de “dădace temporare” pentru animalele lor (când pleacă în vacanţă, de exemplu), pot beneficia de compania unui căţel chiar și când fac un traseu pe munte (mulţi câini localnici se alătură grupurilor de “cercetași”), pot hrăni păsările “de cartier”, care se adună pe la geamurile caselor, pot hrăni raţele, pescărușii, ţestoasele de prin lacuri, pot avea multe iniţiative independente care îi apropie de diverse animale fără a fi nevoie să le ia acasă.

PUŢINĂ FILOSOFIE….

Nu animalele au intrat în vieţile noastre, noi le-am adus. Noi le-am domesticit, noi le-am dresat. Cumva, am știut că avem nevoie de ele și le-am învăţat să se adapteze. Iar ele s-au adaptat atât de bine încât au ajuns să însemne tot mai mult pentru noi.

Unoeri, în cazuri excepţionale, animalele de companie au fost și super eroi. Au salvat oameni (nu neapărat pe stăpânii lor) de la înnec, dintr-un incendiu, dintr-un accident, din diverse situaţii care au pus viaţa în pericol. Și au făcut-o fără antrenament, fără comandă… Au fost iniţiative pe care animalele și le-au asumat din instinct – alt detaliu care ne duce cu gândul tot la empatie, o conexiune pe care unora le place să creadă că doar oamenii o pot lega.

Surse Foto: Flickr – 1, 2,

Comentarii via facebook

comments

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here